Moto: "Când lacrima se transformă în clopot, amarul ei încetează să mai doară" (Vasile Sevastre Ghican)
Supusul tău te-a părăsit, frumoaso...
(şi ai rămas plângând lângă un gard)...
ca pe-o străină, ca pe-o uscătură,
ca pe-o închipuire te-a lăsat!
Supusul tău a fost Îndreaptă Lemne,
a fost un pur şi-un simplu din poveşti,
a fost Repară Piatră prin grădină...
şi te-a udat cu lacrimi ca să creşti!
Supusul tău n-a mai avut răbdare
şi a plecat aiurea, în deşert,
după Ilene d-alea, pofticioase
de ochi albaştri şi de suflet fiert!
Supusul tău s-a dus după himere
cu Dulcinee-n triste mori de vânt...
este pustiu şi-ar vrea să se întoarcă,
fiindcă nici iluzii nu mai sânt!
Supusul tău e gata să ajungă
sub cătina din gardul unde stai
şi-abia mai poţi înlăcrima o floare
şi greierilor umbră să le dai!
Supusul tău e-aproape şi s-apleacă
tot şi smerit la îndurarea ta...
hai, singură şi blândă Mătăciune,
iartă-l, te rog...dacă mai poţi ierta!
Întoarcerea supusului tău (despre doamna din gard) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
