Le întâlnesc în orişicare clipă...
(aceleaşi sunt, oriunde m-aş afla)...
două au fost de la-nceput, şi două
cred că rămân până la moartea mea!
La moartea mea...că ele nu au moarte,
şi n-au nici milă, n-au nici un regret...
le-am tot cărat în suflet şi-n spinare,
şi le-am iubit şi repede şi-ncet!
Le-am şi urât...le-am zis blesteme grele:
să le văd arse, sfărâmate, sloi...
le-am dat (la toţi) de foame şi de sete,
dar au venit (aceleaşi) înapoi!
Şi mi-au bătut la poartă şi la geamuri,
cu deşte-nsângerate mi-au bătut,
şi-au plâns că vor să stea numai cu mine
fiindcă eu (doar eu!) le-am început!
Şi au ştiut şi-au vrut să mă rănească...
(şi eu le-am înşelat şi le-am durut)...
una-i aprinsă, ca o lumânare...
şi una-i frântă, ca un fulger crud!
Cea lumânare arde şi tot arde...
cea fulger frânt adună drept cu stâng...
cea lumânare duce-adânc la ceruri...
cea fulger duce naltul în adânc!...
Văd sufletul, fâl-fâl, fâl-fâl, prin tindă,
şi mărul putrezindu-mi-se-n gât!...
Cic-or veni şi s-or sui pe cruce,
ca două cărţi, să-mi ţină de urât!...
Le întâlnesc, le strâng, le port cu mine...
şi ne iubim, şi ne urâm mereu...
doar două sunt: sunt Literele Mele...
şi (toţi) n-avem decât un Dumnezeu!
Două iubite fără moarte (resemnare) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: