Singurătate: casă fără garduri...
n-ai geamuri, nu ai uşă, n-ai lucarnă...
sunt găuri negre unde-a fost vedere,
şi-n care numai gândul mai răstoarnă
lumina lor plecat-odinioară,
să spună că există şi s-ajungă
în minus-plusul fără mărginire,
pe-o rază scurtă sau pe-o rază lungă,
sub semnul Năruirii prin Uitare...
Singurătate: plâns la drumul mare!
Singurătate: garduri fără casă...
ici-colo, câte-o vargă se mai ţine
s-aducă înapoi ce-a fost odată,
când vai de tine şi când vai de mine...
unde a fost vedere/revedere
cu ochii tăi amari şi mari şi rari,
şi numai gândul, numai el întoarce
lumina printre veşnici singulari,
când vine fiecare-n fiecare...
Singurătate: plâns la drumul mare!
La drumul mare (rechizitoriu) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: