Sunt singur, peroanele-s goale.../ chiar nimeni nu are habar
că...(astăzi)...începe să vină/...(la zece)...cu trenul mărfar?!
Începe să vină...(la zece).../ şi-aud că e singurul tren
şi ultimul tren...(de la vale).../ în timpul meu sec şi scalen!...
Odată...(la zece, ştiu bine,/ eram tot aici, pregătit)...
a vrut să mai vină o dată.../ şi nu ştiu de ce n-a venit!...
Sunt singur, peroanele-s goale,/ nu-i cald, e frumos, nu e frig...
şi ceasul se suie, se suie.../ (nu-i zece, mai este un pic)...!
Am flori, am batistă, am lacrimi.../(atât am putut să adun
de când o aştept)...când coboară,/ nu ştiu ce să fac şi să spun!...
E astăzi, e zece...(s-aude/ cum vine de mult şi domol)...
se-ntâmplă, s-opreşte, văd bine:/ mărfarul e lung, trist şi gol!
Astăzi, la ora zece (vine primăvara) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: