Trec haite de lupi către sate.../ aleargă şi urlă frumos...
sunt zilele cui (?) numărate.../ şi Luna-i cu spatele-n jos!
Luminile pâlpâie-n case,/ departe, cu oameni cu tot...
omătul... ce tare miroase/ a foame şi alb Savaot!
Răsare o stână săracă.../ abia, un cioban îngheţat
fumează la câini ca să tacă.../ şi cruce îşi face, curat!
Şi Luna se-ntoarce să vadă/ ce-absurd poate fi un pastel
când lupii mănâncă zăpadă/ din aburul primului miel!
În şcoală-i frumos ca la carte/ şi pus e pustiul pe rod...
biserica stă mai departe,/ închisă, cu popă cu tot!
Ce dacă duminica vine/ banală, ca trei supra trei,
când lupii, de milă, în fine,/ se muşcă şi mor între ei?!...
Trec haitele înspre pădure,/ puţine, încet... şi încât
copacii miros a pădure/ şi-a Lună cu funia-n gât!
Ultima iarnă (întru memoria domnului Marcel Păduraru) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
