Domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane,
să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane!
A plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă...
(azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă)!
S-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe...
şi nu poate fluturul să zboare/ dacă are aripile sparte!
Domnul Anonimeni e-un smerit/ botezat în adâncimi de rouă...
(cică se întoarce pe la şapte,/ cu celebrul fluture de nouă!
Ai s-auzi fâl-fâl, fâl-fâl, fâl-fâl.../ (printre flori, aduce şi vocale
ca să ai de strigăt până când/ sfinţi obraznici fug din catedrale)!
Şapte... (vocale!)... care ne descriu/ timpanelor celeste... şi ne dor
când sângele se suie pe altar,/ pe cruce şi pe veci... în "la" minor!
Domnul Anonimeni (despre şapte) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: