O noapte frumoasă, o noapte adâncă...!...
prin sufletul nopţii, un ţânc şi o ţâncă
merg palmă în palmă, la deal, spre livadă,
în toiul tăcerii s-audă, să vadă
cum Taina se suie în ochi şi în floare,
încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare,
cum pică înaltul prin ramuri, aproape...
şi umbrele lor fantomatice, albe!
Şi suie (din ochi şi din floare) în fructe...
spre visuri şi spaţii şi timpuri defuncte
prin Sine...pe sine (în sineşi) devoră
tot straşnicul s/curs din Cutia Pandoră,
şi tot aşteptând ce-a rămas în Cutie
în veac să nu plece din Viu şi din Vie...
încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare,
să-şi treacă-n prezent amăgiri viitoare!
Un ţânc şi o ţâncă (şi ce a rămas în Cutie) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” DIVINA TRAGEDIA: FRATELE lui AGHIUȚĂ Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II)
Mai multe din această categorie:
