Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de uitare şi pelin...
se-întorc unii, ş-apoi nu mai pleacă,/ pleacă alţii, însă nu mai vin,
unii dorm pe marginile gliei/ şi aşteaptă pâine multă-n spic,
alţii dorm sub glie şi visează/ timpul tot al marelui Nimic!
Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de cuibare şi de cânt...
hai să dăm scrisorile din poduri,/ hai să recitim trecutul sfânt
şi să ni se pară că aceste/ duceri şi aduceri în aminte
sunt re/pomeniri nemuritoare,/ nu cerneluri stinse, nu morminte!
Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de rămas cu ochii sus,
unde nu s-adună nici un minus,/ unde nu se scade nici un plus,
unde-s toate scrise dinainte/ pentru ochii celor de sub jos,
celor care ne-au lipit o casă/ şi în poduri ne-au lăsat frumos!
Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de secară şi de grâu...
hai să-i dăm uitării dezlegare,/ şi s-o dăm la vale, pe pârâu,
şi s-o scriem, s-o citim întruna,/ să jucăm şotron cu-acei plecaţi...
şi să stăm, la geam, o veşnicie,/ doi printre muşcate şi muşcaţi!
Vreme de Gorgoaze (şi de Veşnicie) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
