Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme,
printre indiferenţa şi scuipatul cestui om inteligent...
nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă,
nu mai poate fi cenuşăreasă,
e gata să plece oriunde şi oricând,
însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă,
chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă...
şi n-o mai ajută nimeni să coboare dintr-o carte
ori să se suie într-o carte
cum numai o prinţesă ştie să coboare ori să se suie...!
Unii au declarat-o substantivă non grata,
alţii au declarat-o non umana,
şi unii şi alţii au trecut la ură, huiduială şi lapidare...
Ea-i o Maria-Magdalena foarte frumoasă
şi râvnită/visată până şi de cei care zvârle cu pietre...
Ea-i Mama Poeziei din totdeauna...
şi în braţele-i lungi ar vrea să moară oricine...
Vă rog foarte mult: Lăsaţi Metafora să vină la mine!
Din colecţia "Poezii rămase tablou"/ O substantivă indezirabilă (ultima rugăminte) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: