Ce (mai) face... (oare)... Timpul meu,
Vremea, Pacea şi Mirarea mea?...
Azi (mă) fac urât la Dumnezeu
să-mi sfădească Steaua, să mai stea
până-mi iau Lumină-n buzunare
şi mă duc s-o duc tocmai atunci,
în secunda Naşterii din care
ne suim... şi coborâm sub Cruci,
ne suim o dată, şi-nc-o dată,
ne suim şi coborâm mereu,
într-o Roată... (în aceeaşi Roată?!)...
şi-l vinovăţim pe Dumnezeu,
şi-l sfădim, şi-l dăm cu vorbe (g)rele,
şi-l urâm că ne-a luat din Timp,
ne-a umblat la Visuri şi la Stele,
şi ne-a dat Nimicul Tot la schimb!...
(Tot Nimicul?... sau Nimicul Tot?...)
ce-ntrebare!... cine-mi dă răspunsul?...
Sudul stă aiurea lângă Nord
şi aşteaptă să se nască Unsul
şi să-mi spună... [cât ar fi de greu
sau uşor... dacă (mai) vrea să Stea]:
ce (mai) face (oare) Timpul meu,
Vremea, Pacea şi Mirarea mea?
Până iau lumină-n buzunare (pentru Costel Toma, 42, La mulţi ani!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
