Să nu rămâi aicea, să nu te duci acolo,
să nu te duci niciunde, să nu rămâi nicicând,
fii asta şi aceea...cea care stă-n mişcare
şi strigă: mor întruna, nu-mi pare rău...deci sânt!
Şi nu sânt rău de moarte...şi-i cânt, îi cânt în strună,
îi dau tot ce-are viaţa, nu-i cer nimic, n-o rog
să-mi treac-alcătuirea pe lista nemuririi
şi nici să-mi suie timpul pe roata cu noroc!
Nu-i cer alte favoruri, nu-i cer vreo păsuire,
nici să mă uite-aicea, acolo, unde, când...
îi cer...(cât mă mai ţine statuie în mişcare)...
să-mi lase-n linişti somnul cu moara mea de vânt!
Şi-i jur, până la moarte, supunere şi slavă,
şi-o rog încet...(ca piatra de sfinx frumos arzând)...
să nu mă lase veşnic şi-aiurea, fără suflet,
cadavru viu în apă, în foc şi pe pământ!
Statuie în mişcare (despre nu-mă-uita) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
