Moto: "Înainte de naştere/
am fost ce sunt după moarte:/
nimic înainte de aproape,/
nimic după departe,/
nimic între acestea două/
deşertăciuni fără capăt.../
Câtă fericire (şi fals):/
n-am ce să dau şi n-am ce să capăt!"
(Iolanda Cremene)
Zice că sunt când nu mai sunt!...
când nu mai sunt?...ce întrebare!...
şi n-am răspuns...şi mă strecor
în miezul clipei următoare,
unde-o sămânţă cu ne/tot
stă-n semn şi-n vârf de fecundare,
mă face steauă şi mă dă
drept hrană la continuare!
Zice c-am fost când nu am fost!...
când nu am fost?...e o minciună!...
şi am răspuns: am fost mereu,
însă nu are ce să spună...
n-are nici cum, n-are nici când
şi nici nu poate să se-ascundă,
căci Niciodată stă (strâmb/drept)
cu Totdeauna-ntr-o secundă!
