!deodată pierd echilibrul precar
şi pierd chiar tot ce am avut deodată
nimic nu mai miroase a sălbatic
înţepenesc toate punctele pe roată!
!luna răsare dinspre asfinţit
steaua mea cască de osteneală
tot ce am uitat bate la fereastră
şi mama mă duce de mână la şcoală!
!şi mai am foarte puţin până acolo
când tata azvârle cu aceeaşi sudalmă
şi bate coasa şi mă bate la cap
iar învăţătorul mă bate la palmă!
!doamna învăţătoare cântă frumos
şi este aşa de frumoasă
încât mama plânge de bucurie
şi pune gutui şi dumitriţe în casă!
!ce fel pune sora mea rufe pe sârmă
ce scumpe-s rochiile de mireasă
ce ieftine sunt hainele de mire
ce fel semiramidei mele nu-i pasă!
!ce fel fratele meu face fântână
şi ce fel m-a părăsit aceeaşi amantă
iar doamna aceea mă aşteaptă cu vin
foarte departe de lumea cealaltă!
Cântec de echilibru indiferent (ultima supunere la punct) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
