!gândurile tale-s trupuri plămădite
chiar la rădăcina firului de grâu,
unde ciocârlia mugureşte cânturi,
mirosind a pâine până mai târziu,
când porneşte zborul fără vro tocmeală,
fără ostenire, de la cald la frig,
ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri,
ca o frumuseţe-a marelui nimic!
!gândurile mele-s amăgeli aflate
chiar la rădăcina firului de mac,
unde greierimea doarme şi visează
vreme fără toamnă, vară fără leac,
mirosind a lene, numărându-şi pâinea,
cri!cuindu-şi rostul, de la frig la cald,
şi murind pe gâtul sacru al vioarei,
ca o frumuseţe-a micului înalt!
!ciocârlii şi greieri, cântecuri trecute
prin iubiri de-o clipă, veşnic fără frâu...
gândurile mele, gândurile tale:
frământări crescute în acelaşi grâu!
De la cald la frig (şi invers) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
