Apă de ploaie (re/facerea lumii)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 28 Noiembrie 2015 00:00

!la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară
pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie
şi curge şi curge şi piere întruna...
doamne, ce limpede... ce apă de ploaie!

!se surpă, se sfarmă, se duce la vale
cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire...
ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea
cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire!

!şi ce-ntunecime-i în pântece pline
cu bune şi rele, păgâne şi sfinte...
doar fulgere brazde-n zigzaguri fecunde
semnează zvâcnirea-napoi şi-nainte!

!şi tunete calme împrăştie sâmburi
pe lung şi pe lat, pe secret, pe timpane...
frumos, cumsecade, mă uit cum (se) cade
minciuna din sacru pe mituri profane!

!şi parcă e gata... şi iarăşi începe...
ce cruci prin răscruci amăgesc şi dezdoaie
cu mir şi tămâie, agheasmă şi vrajă...
doamne, ce limpede... ce apă de ploaie!