Inoculată din copilărie şi mare consumatoare de energie, vinovăţia este acel sentiment care ne arată că acţiunile noastre nu sunt conforme cu propriul nostru cod moral. Aceasta îşi poate pune amprenta asupra profilului psihic, fizic şi comportamental al individului.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, sentimentul vinovăţiei este strâns legat de conştiinţa noastră, care ne ajută să facem distincţia între ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. "Conştiinţa este acel for psihic superior care ne repune viaţa pe un drum pozitiv şi util. În acest context, vinovăţia apare ca un mecanism benefic, atât timp cât este trecătoare şi ne ajută să ne îmbunătăţim modul de gândire. Vinovăţia are menirea să fie un corector al drumului vieţii, nu o pedeapsă. Atunci când ai tendinţa să renunţi la tine, vinovăţia devine o pedeapsă", explică cunoscutul psihoterapeut.
Vinovăţia afectează fizicul
Atunci când sentimentul vinovăţiei se permanentizează, el devine un sentiment negativ, distructiv şi un mare duşman interior, din cauza căruia riscăm să ne împotmolim în contexte de idei, trăiri, acţiuni şi mai ales relaţii defectuoase. "Fizic, vinovăţia se manifestă prin acţiuni repetitive ca frământatul mâinilor, plecarea capului, evitarea contactului vizual, tremur al corpului, dureri mai mult sau mai puţin puternice de stomac, uneori stări de greaţă", spune psihologul Laura Maria Cojocaru.
Inoculată din copilărie
Din păcate, vinovăţia - ca trăire permanentă - este de multe ori inoculată încă din copilărie, prin atitudinea părinţilor critici, care, orice ar face copilul, nu reuşesc să găsească măcar un cuvânt de laudă, ci doar cârcotesc. Vinovăţia se acutizează mai târziu prin "greşelile" pe care ceilalţi (vecini, colegi, prieteni, ş.a.) le văd la noi.
"Cu astfel de convingerii familiale, sociale sau religioase, persoanele respective vor avea sentimentul că nu merită să fie iubite, vor face din ce în ce mai multe compromisuri, îşi vor ignora nevoile, vor acumula din ce în ce mai multe frustrări, sentimentul de vinovăţie se va accentua şi astfel apare riscul instalării stărilor de anxietate, atacuri de panică, apare riscul depresiei şi al suicidului", menţionează psihoterapeutul.
Vinovăţia consumă energie
Din cauza vinovăţiei, calitatea vieţii este grav alterată, deoarece acest sentiment se constituie într-un consum energetic considerabil, din cauza "scenariilor" care apar în mintea celui "vinovat", în încercarea de a mulţumi pe toată lumea, de a "repara", de a fi iertat şi acceptat de cei din jur; uneori chiar de a se sacrifica şi a suferi pentru a obţine iertare de la cei din jur sau de la divinitate, aşa cum poate fi văzut în cazul fanatismul religios.
"Acest consum de energie are ca efect scăderea rezistenţei la stres, scăderea imunităţii organismului şi, nu de puţine ori, împiedică un mod de gândire clar şi coerent. Dincolo de scăderea stimei de sine, lipsa încrederii în propriile capacităţi şi resurse interioare, apar probleme relaţionale, probleme de integrare în social, până la boli fizice grave. Vinovăţia creează teamă, teama creează izolare, izolarea duce la lipsa iubirii şi a încrederii în sine şi în ceilalţi şi la îndepărtarea de orice valoare reală morală şi spirituală", ne sfătuieşte specialistul.
Cum combatem vinovăţia:
Specialiştii vă recomandă să fiţi atenţi la:
1. Obişnuinţa de a vă simţi vinovaţi;
2. Persoanele care vă adresează reproşuri nefondate;
3. Cei care vă fac să vă simţiţi vinovaţi printr-o manipulare emoţională menită să vă determine să rămâneţi lângă ei într-un anumit context;
4. Persoanele dintr-un cadru religios care confundă iubirea, iertarea şi acceptarea cu blamarea, judecata şi pedeapsa;
5. Regretul faţă de un trecut care nu poate fi schimbat, dar din care puteţi învăţa.
În acelaşi timp, obişnuiţi-vă să:
1. Judecaţi lucrurile la rece, atunci când sunteţi blamaţi!
2. Vă dezvoltaţi un minim de imunitate la sentimentul vinovăţiei!
3. Vă îndepărtaţi de cei care nu pot ierta şi de cei care nu vă învaţă că iertarea este o înaltă valoare spirituală!
4. Acceptaţi că în fiecare moment din viaţa voastră aţi făcut tot ce aţi ştiut şi tot ce aţi putut mai bine pentru acel moment!
5. Priviţi greşelile trecutului ca fiind experienţe din care puteţi învăţa!
6. Vă iertaţi pe voi înşivă, să vă acceptaţi aşa cum sunteţi şi să vă iubiţi!
