În leagănul de pe picioarele mamei/ am auzit (prima oară) cât de mic sânt!// Sub copacul acela uriaş/ am văzut (a doua oară) cât de mic sânt!// În ochii păsării aceleia ucise/ am văzut (a treia oară) cât de mic sânt!// Lângă strigătul cântat al greierului aceluia/ am auzit (a patra oară) cât de mic sânt!// Citind "la steaua" lui Eminescu/ am văzut (a cincea oară) cât de mic sânt!// Alergând cu cercul prin sângele curcubeului aceluia/ am văzut (a câta oară) cât de mic sânt!//...În toate acestea şi cu toate acestea/ am văzut şi am auzit (totdeauna)/ cât de vulnerabil şi cât de mic sânt!//
Numai în perspectiva morţii mă simt imens şi invulnerabil.../ fiindcă, iată, e târziu, e foarte târziu.../ şi ea nu mai vine.../ i-i frică...şi nu mai vine să mă ia!// Mă lasă aici, în viaţă,/ în această singură viaţă,/ să văd şi să aud cum sânt vulnerabil şi mărunt!//
