În fiecare dimineaţă, exact la ora când clopotele şi toaca (se) bat pentru chemare la utrenie, cetăţeanul Vasile Vindereu trece-nspre nord-vestul cartierului Ţiglina a IV-a, unde se întinde Dormitorul „Sfântul Lazăr”! Trece cu mers târâş-grăpiş, cu paşi mici şi egali, cu destulă prudenţă, dar şi siguranţă în sistemul său osos şi muscular, în pofida vârstei sale de octogenar lămurit! Şi nu merge cu fruntea-n pământ! Şi nu scuipă pe caldarâm! Şi nu ronţăi ...

mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos... acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept! n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi... şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat... şi m-am întors şi am trăit adeseori! am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei, verb şi adverb şi aoleu şi alelei... ş-am fost şi zbor şi ...

Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! Şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! „Nimic” în Mişcare însemnează „Tot” în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus! nicăieri este locul unde se ascund fluturii când plouă şi unde se aud greierii cântând! o Moarte însemnează o Absenţă prezentă oricând, după cum „Totdeauna” însemnează „Niciodată ...

„Când eram mai tânăr şi la trup curat” mă jucam de-a muza-sintaxă prin Bârlad... mă jucam prin gară, mă jucam prin târg, sufletul şi gândul îmi dădeau în pârg... inima-mi da-n clocot şi-n galop nebun, eram pur şi simplu substantiv comun, şi-aveam patru versuri sfinte-n buzunare... şi râvneam întruna literă mai mare! Şi plecam acasă plin de-un blând refren, şi cădeam din visuri, şi săream din tren... mă-ntorceam acolo, unde m-a durut toată poezia timpului tr ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară... de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, ...

Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infern şi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern, unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea, după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea... după cum se povesteşte/ c-ar fi fost primul bigbang, prima ziuă, prima noapte:/ brusc, fulgerător, la ţanc... tocmai când era (ne)voie/ de-un Eon pentru Nimic şi pentru ce-avea să-nsemne/ Tot: surpriză, loz în plic! Mie tocmai mi se pare/ că sunt într-un Paradis, achitat pentr ...

„Mâine, taman la revărsatul zorilor, taman la ora naşterii tale, pe care cred că nu ai uitat-o, să fii acolo, negreşit, sub teiul din Dealul Ciorii! Pentru Revelaţie! Să nu lipseşti! Să nu întârzii! E unica dată când mă arăt! Altă şansă şi alt noroc n-ai să mai prinzi în această Viaţă! Sunt convinsă că pricepi ce-ţi spun şi că nu te vei strădui să nu fii prezent la Întâlnire, la desfăşurarea cestui Moment Astral... şi că nu vei face nici un efort pentru ra ...

Din tot ce mi-a dat în calea spre acum şi spre atunci şi spre aici şi spre acolo, nimic nu seamănă cu ce-am visat şi am cerut domniei sale! Din tot ce mi-a dat, s-a ales numai praf şi numai pulbere şi numai scrum! Cred că m-a păcălit, cred că m-a îndepărtat de scurtăturile diagonale/diametrale şi m-a lăsat să merg pe catete, şi m-a lăsat să rătăcesc pe lungimi, şi m-a lăsat să mă izbesc din perete-n perete, şi m-a lăsat să pricep singur că (nu) se (mai) poate, s ...

În ziua aceea (era într-o Duminică) nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a se gândi mereu la siguranţa mea fizică şi sufletească, deşi, în acele vremuri, umblau mai puţini tâlhari la drumul mare şi la drumul mic, decât acum! Lăsând-o să creadă că sunt la umbra sălciilor din Râpa cea Mare, în voia pupezelor şi cuc ...

acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea! printre aceste două puncte/ (ca printre scylla şi charibda, ca printre alfa şi omega)/ am vrut să scap de păcăleală ş ...