Fereastra spre trecut a Şcolii Gimnaziale Elena Negri (FOTO)

Fereastra spre trecut a Şcolii Gimnaziale Elena Negri (FOTO)

Iulia Kelt
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Rama celei mai mari oglinzi din sat în faţa căreia, cu zeci de ani în urmă, toate miresele s-au gătit în ziua nunţii, un război de ţesut încă funcţional, costume populare, lăzi de zestre, un leagăn pentru prunci, broderii lucrate cu migală, ştergare şi ţesături de tot felul, ulcele şi străchini de lut, unelte vechi din gospodărie sunt expuse într-o sală de clasă a Şcolii Gimnaziale „Elena Negri” din comuna gălăţeană Costache Negri.

Elevii din localitatea gălăţeană în care „s-a plămădit Unirea Principatelor prin marea iubire de Patrie şi neam a lui Costache Negri” sunt învăţaţi să-şi preţuiască istoria şi tradiţiile. Dovadă micul muzeu etnografic în care ne-au invitat primarul comunei Costache Negri, Emilia Niculescu, directoarea şcolii, Viorica Golomoz, şi profesoara de religie Florinela Mihai.

Mânjina şi România Mare

Pe o hartă tricoloră a României Mari este marcată Mânjina – numele pe care, înainte de 1908, l-a purtat comuna Costache Negri. Acesta este desenul de pe tabla celei mai speciale dintre sălile de clasă ale Şcolii Gimnaziale „Elena Negri”. „E o sală de clasă mai altfel decât toate celelalte din şcoală, o sală în care am încercat să ne aducem aminte de trecut şi să arătăm recunoştinţă celor care au fost înaintea noastră. De aceea am numit-o «Fereastră spre trecut». Pentru că anul acesta este dedicat, la nivel de Patriarhie, satului românesc, vetrei strămoşeşti, vom organiza foarte multe activităţi aici”, ne-a explicat Florinela Mihai, căreia i se datorează micul muzeu al şcolii, amenajat cu obiectele donate din gospodăriile satului. Şi fiecare dintre acestea are o poveste.

Salvate de la distrugere

„În cadrul pelerinajelor organizate la biserică, am vizitat foarte multe muzee şi de fiecare dată se întâmpla ca una dintre femeile cu care eram să exclame, la vederea unui obiect tradiţional vechi: «A, dar am şi eu aşa ceva acasă! Soţul voia să-l pună pe foc» - «Cum să-l pună pe foc?! Mai bine mi-l aduceţi mie»”, ne-a povestit profesoara. Şi astfel, obiectele respective au fost salvate de la distrugere şi, recondiţionate, şi-au găsit locul în muzeul amenajat cu grijă.
Există însă şi exponate la care proprietarii ţineau mult, dar pe care le-au oferit micului muzeu, ştiind că vor fi preţuite aşa cum merită: „Oamenii nu s-ar fi rupt de ele, pentru că au încărcătură emoţională, dar mi-au spus «Vi le dau pentru că ştiu că aveţi grijă de ele»”.

Poveşti

Pentru a recrea un spaţiu de dormit din gospodăriile tradiţionale, Florinela Mihai a reuşit să găsească nişte „capre” - scheletul patului tradiţional - vechi de peste o sută de ani, peste care se puneau scândurile şi salteaua de paie, la care au lucrat bătrânele satului. Lângă un leagăn micuţ, în care se odihneşte un bebeluş de jucărie, se află un ditamai războiul de ţesut, funcţional.
Privind toate comorile adunate, am întrebat-o pe Florentina Mihai care ar fi cele mai preţioase. Ne-a arătat o ramă veche, de oglindă: „Tanti care mi-a dat-o are 70 de ani, o ştia în casă de pe vremea când soacra ei era tânără şi care i-a povestit că, la vremea aceea, era singura oglindă mare din tot satul, şi toate miresele veneau şi i-o cereau în momentul gătitului. Pe mine asta m-a impresionat! Un alt obiect interesat este un hârleţ rămas din timpul războiului cu care s-ar fi săpat groapa unui soldat neamţ care a fost găsit mort pe câmp. Şi povestea aceasta m-a impresionat”, ne-a povestit cadrul didactic.
În sala-muzeu şi-a găsit locul şi un mic atelier în care, în timpul orelor de desen, copiii au învăţat să picteze pe linguri şi bucăţi de lemn.

Drag de şcoală, drag de citit

Cei peste 200 de elevi care învaţă la Şcoala Gimnazială „Elena Negri” din comuna gălăţeană Costache Negri au parte de dascăli inimoşi şi dedicaţi misiunii lor. Un exemplu ar fi profesoara de istorie Catană Silvica, despre care aţi mai putut citi în ziarul „Viaţa liberă”.
Pe lângă pasiunea pentru istorie pe care a reuşit să le-o insufle elevilor - dovadă eleva olimpică la faza judeţeană de acum doi ani - profesoara face de ani buni voluntariat la biblioteca şcolii şi a reuşit să-i determine pe elevii din Costache Negri să citească de drag: „Dacă tot pot, zic să fac ceva şi pentru copii şi pentru citit, în general. Cititul e bun!”, ne spune, zâmbind. Şi chiar dacă, după fiecare descindere a elevilor în bibliotecă, este nevoită să pună cărţile în ordine, o face cu plăcere.
Trebuie spus că Şcoala „Elena Negri” se mândreşte cu promovare de 100 la sută la limba română la Evaluare.
Directoarea instituţiei de învăţământ şi-ar dori, însă, dotări moderne pentru elevii ei: "Ne trebuie videoproiectoare, calculatoare, aparatură modernă, pentru că avem copii conştiincioşi şi profesori buni", spune Viorica Golomoz.

Omul sfinţeşte locul

"Cea mai nouă, spaţioasă şi îngrijită şcoală este cea de la Costache Negri", scria "Viaţa liberă", în urma raidului făcut în judeţ înainte de începerea anului şcolar pentru a vedea cât de pregătite sunt instituţiile să-şi primească elevii. Şcoala a fost finalizată în 2012, iar în 2013 a trecut printr-o cumpănă grea! A fost lovită de inundaţii, apa ajungând pâna la jumătatea parterului. Structura clădirii nu a fost afectată, chiar dacă din ea s-au scos cantităţi uriaşe de mâl.

Citit 2763 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Martie 2019 18:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.