Nea Jenică, împletitorul de COȘURI DE NUIELE din Cavadineşti

Nea Jenică, împletitorul de COȘURI DE NUIELE din Cavadineşti

Foto ”Viața liberă”, Marius Prisacariu
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)
Fii primul care postează comentarii!


Şapte decenii de experienţă la împletit coşuri a adunat Jenică Vrabie din comuna Cavadineşti. Meseria a fost cea care l-a găsit pe el, pe vremea când era doar de o şchioapă, iar de atunci mâinile sale lucrează şi împletesc, cu aceeaşi dibăcie, mii de coşuri de nuiele.

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, nea Jenică avea nouă ani, dar învăţase deja să împletească. „În timpul războiului, aici, sus, în case, stăteau doi generali, unul neamţ şi unul român, care coordonau lupta de jos, de pe vale. Amândoi aveau ordonanţe, iar una dintre aceste ordonanţe ştia să împletească. Fratele meu a învăţat de la ordonanţă. Eu, de la fratele meu. Făceam coşuri de rufe pentru oameni, coşuri în care li se aduceau struguri şi alte fructe şi aşa mai departe. Apoi, peste ani, am mai învăţat şi de la alţii. De la Ion Bălan, lemnarul, dar nu numai de la el”, ne povesteşte meşterul.

După ce am stat la poveşti pe prispă, moş Vrabie ne-a condus cu paşi mărunţi spre atelierul pe care şi l-a ridicat în spatele casei, aproape de vie. Aici, ne-a arătat o parte din coşurile împletite deja, dar ne-a şi explicat procesul unei astfel de lucrări migăloase. „Întâi, se împleteşte baza. Fundul, cum îi zicem noi. Apoi se pun nuiele lungi. Se împleteşte şi i se pun mânerele. Unul mare e mai uşor de făcut, că e mai puţină migală. Unul mic e mai migălos”, ne explică bătrânul.

Nuiaua de salcie galbenă e bună, dar e moale şi se strică mai uşor. Dacă faci coşul din răchită, însă, e mai rezistent. Poţi să dai cu el de pământ şi tot nu se desface! Cel mai scump coş, mare, pentru depozitat cantităţi însemnate costă 50 de lei, un preţ chiar convenabil.

„Nu mă îmbogăţesc eu la vârsta asta, dar nu lucrez nici pe degeaba. Îmi ia o zi întreagă să mă duc să adun nuiele şi să împletesc coşul. Cei mai interesaţi de coşuri sunt străinii, nu oamenii din sat. Acum nu mai fac la fel de multe. Deseori, le lucrez la comandă. M-a ajuns şi pe mine bătrâneţea”, concluzionează nea Jenică Vrabie.

Citit 3046 ori Ultima modificare Luni, 21 Noiembrie 2016 00:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.