LĂCAŞURI şi MINCIUNI [vezi bine!]

Scris de Joi, 01 Octombrie 2020

vezi bine - adevărul abia trece printre lăcaşuri sterpe şi minciuni, e numai plâns şi răni şi şchiopătează muşcat de lupi, de proşti şi de nebuni !!! vezi bine - cade-n drum şi se târăşte prin cărţi zvârlite grabnic la gunoi, nici o salvare nu-i şi nu se vede vreun…
fugi din tartar şi du-te la mine n-ogradă, sub salcia plângătoare lângă fântână, pe volbura aerată de fluturi şcolari, care ştiu să rămână acolo, în raiul cu stoluri de îngeri clasici şi cuibare în fiecare pom cu mere interzise, cu făt-frumos mereu în clasa întâi şi cu zmeu căutând prin…
Moto: „singurătatea-i geam de monastire/ prin care-şi cerne timpul puritatea/ din/spre trecut sau din închipuire/ răstălmăcind mereu divinitatea”                                                                                    (Iolanda Cremene)   somn de oglinzi uitate pe clavir chiar la ultimul concert pentru doi şi o singurătate, şi numai poezie, şi numai poezie, şi numai fără de care nu se…
Moto: "linia dreaptă este un cerc odihnindu-se" (Iolanda Cremene) cred că pe aici trebuie să vină şi cred că aici trebuie să aştept - ştiu tocmai de atunci că numai acesta-i drumul cel mai drept dintre cea mai râvnită plecare şi cea mai nădăjduită sosire, dintre nimic şi tot, dintre…
Moto: "orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme// apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea,/ asta este umbra cuvintelor mele" (Iolanda Cremene) să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de…
ENORM încins, indiferent şi rece, bolnav de SINE şi imun la TOATE, plin-ochi cu TOT şi cu NIMIC... păzeşte ROTUNDURI unse cu ETERNITATE !!! nici nu te-aştepţi când vine şi deschide PORŢI după care se donează sânge şi după care-n scutece ENORMUL caută lapte, gângureşte, plânge !!! creşte romantic, cere…
timp azvârlit în spaţiu de când - LUMINĂ CALDĂ să păcălească lumea aceasta şi cealaltă - clipa dintâi se vede, s-aude şi acum, sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum spaţiu - nimic în sine, bigbang - să-ncapă totul, apoi - din clipa-ntâia în clipa-ntâia - rodul scâncind fără de lege,…
un câmp de luptă cu garoafe negre opreşte şi pietrifică soldaţii - războiul ăsta nu e pentru ei, acest război e pace pentru alţii ei duc în buzunarul de la piept garoafe roşii, care or să vină cu-n glonte mai deştept şi nimerit exact în locul care dă lumină ei…
cămaşa ta-i ţesută din cămaşa pe care mi-a urzit-o mama când cocea iubiri şi turte pe o plită, la marginea războiului, plângând că nu mai are nici măcar o clipă pe care să o toarcă din fuior, s-o facă ghem şi s-o alcătuiască - aşa, ca pe o pâine în…

DES/CÂNTEC de SUVEICĂ [DORUL MARELUI NIMIC]

Scris de Luni, 21 Septembrie 2020

vino, draga mea suveică!/ – te blestem, dacă nu vii: veci să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii când mai mergi şi tu la apă,/ să te răcoreşti un pic, la picioare...şi să-nceapă/ Dorul Marelui Nimic !!!   vino, draga mea suveică!/ – toate cele mi se frâng sub cămaşa…

CONVORBIRI LITERARE [ultimul strigăt]

Scris de Sâmbătă, 19 Septembrie 2020

din ce în ce mai singur,poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise din ce în ce mai singur,poetul se visează îmbrăcat cu hainele de mire al memoriei din ce în ce mai singur,poetul încetineşte pasul şi caută convorbiri literare cu morţii din ce în ce mai singur,poetul vede cum i…
au dat salcâmii în mugur, Marie !!! – oare să cred că a venit primăvara? oare-i dezlegare la fluturi şi chemare la rătăcire prin liniştile şi prin adâncimile vioarei ???   au dat salcâmii în frunză, Marie !!! – una câte una, vioarele se urcă şi coboară să-şi aşeze glasurile:…

AVERTISMENT [dosarele XYZ]

Scris de Joi, 17 Septembrie 2020

vă rog să pregătiţi ghilotina – să fie foarte bine ascuţită fiindcă nu vreau să vă faceţi de râs în faţa lumii care aşteaptă fericită şi nici dumneavoastră nu cred că vreţi s-o doară, cred că vreţi să aibă parte de o decapitare perfectă – văd că sunteţi nişte monumente…

ULTIMUL EPISOD [balada surdului din jur]

Scris de Miercuri, 16 Septembrie 2020

prin gardul straşnic holburi des cresc şi se ridicăsă mai audă păsări, să mai atingă cer –sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale,ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r !!!sunt albe, mov şi-albastre – buimace şi naive,s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf,tuşesc, îşi plâng pe…

CRED c-a TRECUT [balans]

Scris de Marți, 15 Septembrie 2020

cred c-a trecut – încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine – e-a tuturor, ea nu-i numai a mea   cred c-a trecut – nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică…

POEM de PLIMBARE printre VII [despre HRANĂ]

Scris de Luni, 14 Septembrie 2020

şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE - plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii - şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII !!! nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb din când…

CERTIFICAT de DUMERIRE [a/simptomatic tangou]

Scris de Sâmbătă, 12 Septembrie 2020

n-am fost aici şi nici acum nu sunt/ - sunt numai o ne/trebnică părere/ de/spre de ce şi de/spre cum m-ascund/ în punctul/unghiul tău de re/vedere// este frumos, este urât - nu ştiu/ decât că tu poţi să mi-aduci n-aminte/ cum să răsar devreme din târziu,/ să nu rămâi cumva…
am să mă duc să bat la geam chiar dacă N-AI LĂSAT NIMIC, NIMIC, NIMIC ÎN URMA TA - poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă ceva, alt cineva poate găsesc măcar ce-a mai rămas din cai după ce-au fost şi au plecat atâţia lupi şi…

MAICA DOMNULUI [poem în şoaptă]

Scris de Joi, 10 Septembrie 2020

noaptea, în şoaptă, pe o pânză cu păianjeni cuminţi, o văd cum se dă jos din icoană şi înveleşte copiii fără părinţi apoi, până dimineaţă, le apără somnul de cele pustii, să doarmă liniştiţi şi să viseze numai părinţi şi numai jucării apoi, până la înserare, stă în icoana cea…
am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut, dar ştiu că am de aşteptat/ - oare ce fel de început - de la nimic, prin mâna lui,/ către nimic - mă trece iar(?) o fi alt fel(?) n-o fi alt fel(?)/ darul o fi acelaşi dar(?) mă…
mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasă de când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecată că-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci…

Nişte Nobili de Altădată [dosarele XYZ]

Scris de Luni, 07 Septembrie 2020

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [IOLANDA CREMENE] aud…

DOUĂ LENTILE (psalm-poem antinomic postum)

Scris de Sâmbătă, 05 Septembrie 2020

văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru…

LA PLIMBARE [schepsis peripatetic]

Scris de Vineri, 04 Septembrie 2020

vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vin şi să stau printre dumneavoastră din când în când/ – vin de dincolo de ceresc, dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră, care m-a trimis pe pământ să vă umblu prin grădină şi prin ogradă, fără sfială şi fără teamă,/ ca pe drumul…
Pagina 1 din 73