NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Moto: "se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit,/ orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit" (Iolanda Cremene) Năprasnică, frumoasă... (ce linişte grozavă s-apropie de unde sunt gata să ajung!)... o văd ca pe-o salvare, o simt ca pe-o garoafă... Una şi Unu-ntruna: o Lungă şi un Lung! Şi ce…

(!) sunt rătăcitor printr-un deşert/ unic, lătăreţ şi arogant, nici măcar iluzii nu-ntâlnesc,/ nici eroi şi zei şi dumnezei, nu mi-i frică, nu mă lamentez,/ calc persuasiv şi elegant, fac sfidare şi parcă mă simt/ în pădure cu salcâmi şi tei (!) (!) de o viaţă mă tot rătăcesc/ şi…

(!) luminiţă verde, luminiţă chiră,/ sufletul mi-i galben, abia mai respiră,/ trebuie-i degrabă geană de la tine,/ să mai întârzie, să se mai aline (!) (!) luminiţă albă, luminiţă mare,/ sufletul meu intră-n metaforizare,/ dă-i o rază mică, poate mai rămâne/ înc-o dimineaţă să te mai îngâne/ şi să-ţi mai…

(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut indiferent cât luna plină/ şi şmecher cât un crai zălud (!) (!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc... m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog: dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând, am sărutări…

(!) bună dimineaţa-i bună/ chiar de pare cum că nu-i, chiar de pare cum că tace:/ tu-i tăcerea toamnei, tu-i (!) (!) este bună dimineaţa/ când tăcerea din gutui zice toamnei că-i adâncă:/ tu-i adâncul toamnei, tu-i (!) (!) este bună dimineaţa/ când mă pierd haihui-haihui, printre sus/urile toamnei:/ tu-i…

Motto: "atâtea chipuri: linişte-n văzduhuri,/ în flori de câmp, în pietre, în altare.../cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de plecare" [Iolanda Cremene - ("Despre Lumină")] (!) şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei, mă perforau ecouri şi fulgere…

Moto: "flacără verde: nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture" (Iolanda Cremene) Şi... (ca un fel de picurare/ a lumânării în sicriu, pe mâna unui dus, di/stinsă,/ cu palma pe monetă calpă)... simt ofilire-n crisalide,/ simt prea devreme cel târziu şi-aud cel greier cum se stinge/ în grele-nflorituri…

Doar o clipă de ne/atenţie din mintea/sufletul lui, şi m-am mutat în partea stângă, şi am adormit, şi m-am trezit cu femeia lângă mine, şi m-am împrietenit cu şarpele, şi am umblat cu fofârlica/ispita, şi am muşcat/mâncat din mărul/pomul cunoaşterii, şi nici prin rai nu ne-a trecut că ne aflăm…

Cu duhul blândeţii mi-a dat învăţare/ de Bune şi Carte, cu duhul nuielei mi-a dat dezvăţare/ de Rele şi Moarte! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii! Să merg şi s-aud cum se suie la cer,/…

De ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru.../ bucură-te, nătăfleaţă! De ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/ eşti…

(!) o văd pe maria cum vine/ cu căldarea plină de la fântâna cea secată,/ cum se opreşte din când în când,/ cum se odineşte,/ cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine (!) (!) aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă,/ dacă fântâna-i goală,/ să-mi…

Moto: „vântură vântul vremelnice vămi,/ trec triste trireme tăindu-mă-n toată/ divina-mi dorire, demonule...dă-mi/ secunda sărutului – sclavă secantă” (Iolanda Cremene) salvează-mi sufletul spunându-i/ să-şi sece sfânta sublimare singură, simplă şi senină/ cum centrul cercului celest, care comandă-concentrează/ continuări contrastatoare, contraria(n)te-n cod cuantic/ frenetic, fin, fals, ferm, funest să-şi sece sfânta…