În opinia psihologului Angela Nuţu, stilul nostru de ataşament ne influenţează şi ne afectează viaţa emoţională în întregime, de la alegerea partenerului nostru, a prietenilor, a grupului social, până la la cât de bine progresează relaţiile noastre cu ei şi, din păcate, cum se termină. “Stilul de ataşament pe care îl dezvoltă bebeluşul va fi piatra de temelie în toate relaţiile, şi va persista în toate tiparele comportamentale pe care le va avea pe parcursul vieţii. Stilul de ataşament se formează până în jurul vârstei de un an. Avem în principal două mari categorii de stiluri de ataşament: cel sigur şi cel nesigur”, declară psihologul.
Stiluri de ataşament
1. Stilul de ataşament sigur. Stilul de ataşament ţine de două condiţii importante: de proximitate şi de disponibilitatea afectivă. Asta presupune că bebeluşul se simte în siguranţă, se poate baza că figurile importante din viaţa sa sunt lângă el în orice moment şi că pe lângă nevoile de bază (somn, hrană), primeşte şi afectivitate.
2. Stilul de ataşament nesigur. În stilul de ataşament nesigur întâlnim două tendinţe majore: stiul nesigur rezistent şi stilul nesigur anxios.
3. Stilul nesigur rezistent este cel în care copilul are încredere în persoana care-l îngrijeşte, însă devine dependent de aceasta şi se manifestă rece, indiferent, faţă de ceilalţi.
4. Stilul nesigur anxios (evitant) diferă de cel rezistent prin faptul că aici copilul este în continuare dependent de o figură maternă (în cele mai multe cazuri), însă reacţionează de fiecare dată când mama nu este în preajma.
5. Stilul nesigur poate fi şi ambivalent, model comportamental caracterizat prin comportamente şi atitudini contradictorii. Aici încadrăm copiii care acum râd şi sunt fericiţi, după care pot fi imediat furioşi şi încep să plângă.
Cum ne protejăm copiii?
- Dacă un copil are certitudinea că este protejat în orice moment al existenţei sale, el va fi mai puţin înclinat să dezvolte sentimente de teamă în relaţia cu ceilalţi.
- Dezvoltarea încrederii se construieşte în perioada copilăriei şi adolescenţei şi orice tipar comportamental care se formează în aceşti ani tinde să persiste relativ neschimbat pe tot parcursul vieţii.
- Tipurile de ataşament ale adulţilor sunt reflectări relative similar şi corecte ale experienţelor afective din copilărie.
- Stilul de ataşament se transmite de la părinte la copil.
(articol realizat din surse online)
