Tehnologia folosită în exces AFECTEAZĂ psihicul copiilor. SFATURI pentru părinţi, pentru a EVITA situaţiile dramatice

Tehnologia folosită în exces AFECTEAZĂ psihicul copiilor. SFATURI pentru părinţi, pentru a EVITA situaţiile dramatice
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

* Folosirea îndelungată a computerului şi a internetului are efecte negative atât asupra dezvoltării psiho-sociale, cât şi asupra întregii sănătăţi a celor mici


Tot mai mulţi copii şi tineri sunt prinşi în capcana jocurilor pe calculator şi a navigării pe internet. Este suficient un joc captivant cu eroii preferaţi sau o raită pe diferite siteuri, pentru ca veşnicul computer să devină cel mai apropiat prieten al copilului. De altfel, nu mai este un secret faptul că tinerii se folosesc astăzi în mod exagerat de mult tehnologia avansată.

Internetul - necesitate sau obişnuinţă?

Deşi internetul reprezintă o sursă extraordinară, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, ajutându-ne să ne verificăm emailul, să conversăm cu prietenii sau să căutăm informaţiile de care avem nevoie, acesta devine de cele mai multe ori o obişnuinţă, nu o necesitate. La fel de obişnuiţi cu internetul sunt şi cei mici, mediul on-line fiind cea mai nouă opţiune pentru joacă şi socializare.

"Un copil deţine cel puţin un calculator, un smatphone sau o tabletă cu acces la internet, de multe ori, chiar primite în dar de la părinţi. În mod greşit, părinţii consideră că, decât să alerge nesupravegheat în afara casei, mai bine stă cu ochii pe un ecran, unde sunt şanse egale cu zero de a se răni fizic. Dar cu psihicul lui cum rămâne? Sau aceste "răni” le ignorăm, pentru că nu sunt prea curând vizibile? Nu accesul la internet reprezintă problema cea mai mare, ci ceea ce facem atunci când suntem conectaţi, atât noi, cât mai ales copiii noştri. Sunt copii de 8 ani care au deja conturi pe reţele de socializare", ne-a explicat psihologul gălăţean Nicoleta Popleşanu.

Reţelele de socializare - soluţia adolescenţilor timizi

În ultima vreme, tot mai mulţi copii şi tineri sunt tentaţi să acceseze reţelele de socializare. Mai grav este însă faptul că, multor minori, chiar părinţii sunt cei care le fac adrese pe reţele de socializare. Fenomenul este prezent încă de la vârste mici, principalul motiv fiind lipsa de comunicare dintre părinţi şi copii. Din această cauză, cei mici ajung la comunicarea on-line, de regulă cu persoane pe care nu le cunosc, dar în faţa cărora îşi pot construi o identitate falsă. La adolescenţi, fenomenul a luat amploare, reţelele de socializare au înlocuit comunicarea directă, care permite exteriorizarea şi citirea emoţiilor de către interlocutor.

"E adevărat că pentru adolescenţii care sunt mai timizi şi au dificultăţi în relaţionarea cu cei de vârsta lor, internetul reprezintă o lume virtuală unde prind puteri, unde se pot exprima mai uşor, unde au mai multă încredere în ei înşişi. Dar acestea se petrec doar în lumea virtuală, unde e foarte uşor să pretinzi că eşti ceea ce nu eşti. Adică, mai pe scurt - minţi! Nu poţi să îţi priveşti "prietenul” în ochi, nu poţi să îi surprinzi gesturile atunci când îţi transmite un mesaj. Şi la fel de bine şi de uşor poţi să fii şi tu păcălit sau chiar minţit. Acei copii şi în special acei adolescenţi care au dificultăţi în relaţionarea, în comunicarea cu ceilalţi şi sunt respinşi, izolaţi şi se simt inferiori, au şansa să fugă din această realitate neplăcută," a mai adăugat Nicoleta Popleşanu.

Jocurile pe calculator provoacă dependenţă

Mulţi copii văd în jocurile video sau în petrecerea timpului în faţa calculatorului o metodă de relaxare, un mod de viaţă sau îl privesc ca pe un loc în care se simt în siguranţă, liberi şi înconjuraţi de prieteni.

Dependenţa de jocurile pe calculator a fost inclusă în clasificarea bolilor psihiatrice. Jocurile on-line care le îngăduie oamenilor să se joace unul împotriva altuia pe internet sunt descrise de Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept o serioasă ameninţare la adresa sănătăţii tinerilor.

Pentru copii, simptomele dependenţei de jocuri sunt izolarea în cameră, ignorarea părinţilor şi a prietenilor, neglijarea meselor, lipsa somnului sau violenţa.

"Jocurile pe calculator cu monştri, cu schelete, cu fantome, cu căpcăuni afectează şi ele psihicul. Iar copiii, sub pretextul luptei cu răul, se orientează spre diverse acte de cruzime. Totul e creat să te atragă din ce în ce mai mult. Imaginile care se mişcă rapid pe ecran, culorile folosite, muzica, toate sunt create să capteze şi să păcălească simţurile. Scenele de violenţă rămân fixate în subconştientul copilului şi nu numai. Nu este de mirare că mulţi copii, hrănindu-şi fantezia cu aceste chipuri înfricoşătoare, vor începe să se teamă de întuneric, să nu mai accepte să rămână singuri acasă", menţionează psihologul.

Din păcate, jocurile de tipul raţele şi vănătorul, de-a v-aţi ascunselea, capra şi altele nu mai sunt atât de cunoscute de către copii. Deşi există foarte multe jocuri on-line gratuite, părinţii ar trebui să-şi încurajeze prichindeii să socializeze sau să îşi dezvolte o pasiune.

"Părinţii pot să îşi ajute copii să găsească o alternativă la lumea virtuală, să îi îndrepte către practicarea unui sport sau spre cursuri de artă. Îndeletnicindu-se cu ceva, copilul va fi mai puţin atras de calculator. Trebuie să manifestaţi perseverenţă atrăgându-l în noua activitate. Copilul are nevoie de o realitate palpabilă, are nevoie de părinţi, de vocea mamei, de interacţiunea cu alţi copii, de joacă reală. Şi, bineînţeles, trebuie să fiţi chiar voi un exemplu", ne-a explicat Nicoleta Popleşanu.

Cum putem evita situaţiile dramatice

Este foarte important să îi impuneţi copilului nişte reguli, încă de la o vârstă fragedă şi mai ales în momentul în care îi cumpăraţi un computer. În calculator, copilul trebuie să aibă doar programe şi jocuri care să îi dezvolte imaginaţia şi plăcerea pentru cunoaştere. Pentru a feri copilul de site-urile cu caracter violent sau pornografic, puteţi folosi un program de filtrare şi blocare a conţinutului. Mai mult decât atât, trebuie să îl încurajaţi să intensifice relaţia cu rudele, prietenii şi mediul înconjurător. Ieşiţi la plimbare, pe role sau cu bicicleta şi discutaţi cu el în permanenţă.

"Comunicarea se învaţă, nu e ceva cu care ne naştem. Ştiu, e greu ca părinte să îţi sfătuieşti copilul cum să relaţioneze, dacă el nici măcar cu tine nu vorbeşte. Dar e mult mai benefic să ceri ajutor, decât să ignori problema", a concluzionat psihologul.

Citit 8261 ori Ultima modificare Marți, 19 Ianuarie 2016 16:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.