Bun găsit, dragi iubitori de animale! Şi astăzi vom încerca să vă fim de folos cu sfaturi utile pentru sănătatea prietenilor necuvântători. Rămânem tot în sfera bolilor virale periculoase și des întâlnite la câini, dar ne vom referi astăzi la metodele barbare de "tratament". Arsul pe nas al căţeilor bolnavi este unul dintre asemenea obiceiuri, cu consecinţe îngrozitoare pentru bietul patruped. Cât de grave pot fi urmările unui asemenea "remediu" am aflat de la medicul veterinar Ema Oprişan, cu sprijinul Anamariei Dandeş, coordonator "Oameni de bine - pentru oameni și animale", grup de inițiativă locală constituit la sugestia Animal Society, în cadrul proiectului pe care îl desfășoară la Galați.
Din păcate, există proprietari de câini, în special din mediul rural, care aleg să nu trateze animalele aflate în suferință, ci să le aplice remedii empirice și leacuri băbești. Şi asta indiferent de accesul la informație sau de posibilitățile financiare de a ajunge la medicul veterinar. Arsul pe nas este unul dintre aceste obiceiuri, iar medicii veterinari dezaprobă complet aceste practici: "Efectele sunt îngrozitoare. Am întâlnit cazuri în care arsura cu fierul încins a afectat nu numai derma, ci și parte din osul nasului, cu proces inflamator și dezvoltarea unei infecții puternice. Arsurile de gradul 3 se pot complica bacterian şi pot produce chiar septicemie. Metodele băbeşti nu trebuie să reprezinte o soluţie pentru tratarea bolilor", avertizează dr. Oprişan.
Trauma provocată poate face ca, în situația în care supraviețuiește bolii, animalul să devină agresiv pe tot parcursul vieţii. Mai mult decât atât, poate provoca boli cum ar fi diabetul (din cauza stresului) sau epilepsie. Câinii cărora li se aplică astfel de metode nu se pot apăra, nu pot fugi, atât din cauza stării de sănătate precare, afectați fiind de virus, dar și din cauza faptului că majoritatea dintre ei trăiesc legați în lanț.
E o mare frustrare pentru un medic să întâlnească astfel de cazuri, dovadă a faptului că unii proprietari își tratează câinii strict ca pe o proprietate utilă, dar nu investesc deloc în sănătatea și în calitatea vieții acestora. Așa cum am menționat în edițiile anterioare, aceste virusuri supraviețuiesc în mediul în care a trăit câinele bolnav, astfel încât, în cazul în care acesta nu reușește să învingă boala și moare, următorul câine adus de stăpân va fi expus unui risc major de contractare a virusului și îmbolnăvire.
"Educația sanitară e cheia scutirii de suferință a animalelor noastre și cea mai sănătoasă metodă de a opri perpetuarea acestor virusuri. Îi îndemnăm continuu pe proprietarii de animale să respecte cu strictețe schema de vaccinare; să fie atenți la semnele clinice ale patrupedelor, să solicite ajutor medical specializat în caz de nevoie", este mesajul Anamariei Dandeş.
