Spre deosebire de rudele noastre primate, noi oamenii putem lesne detecta direcția privirii cuiva, și asta datorită albului ochilor. Drept urmare, ne vine ușor să vedem când suntem priviți în ochi, mai ales când suntem aproape unul de celălalt.
Oamenii de știință au descoperit că acest tip de contact vizual devine foarte important de pe la vârsta de 6-7 luni, când pruncul deosebește fețele și surâde când i se zâmbește.
Contactul vizual ajută deci la stabilirea relațiilor interumane, prin "citirea" stărilor emoționale ale conlocutorului și observarea expresiei sale faciale. Putem observa imediat dacă cineva este nesincer, mai ales atunci când pleacă privirea într-o parte (de obicei, dreapta-jos). Curios este faptul că privitul ochi-în-ochi activează sistemul limbic în oglindă, ceea ce înseamnă că în creierele persoanelor care se privesc se declanșează aceiași neuroni. Dacă unul dintre interlocutori se uită "urât", și celălalt va face la fel. Da, și în cazul când se uită "dulce".
Contactul ocular mai înseamnă și atenție focalizată. S-a descoperit că, dacă un dascăl își privește pe rând elevii în ochi, aceștia vor reține mai ușor ceea ce li se predă. În plus, ei vor înțelege că sunt respectați și, la rândul lor, îi vor acorda mai mult respect profesorului.
În altă ordine de idei, contactul vizual - mai ales dacă este însoțit de un zâmbet - crește atractivitatea individului, fie într-un început de relație personală, fie la serviciu.
Câteva sfaturi:
- înainte de a vorbi cu cineva, faceți contact vizual;
- nu țintiți privirea mai mult de 4-5 secunde, pentru că poate deveni stânjenitoare;
- mențineți contactul ocular cam jumătate din timpul convorbirii.
Animalele, însă, dau o altă semnificație contactului vizual: îl percep ca venind de la un eventual atacator. Se cunosc cazuri de urși care au atacat după ce au fost priviți în ochi, câinii fac la fel și, de aceea, atacă adesea copiii care se uită la ei prea insistent.
