Să nu ne bazăm pe povestea lui Pinocchio, pentru că nimănui nu-i crește nasul când spune un neadevăr. Dar... există, grosso modo, două tipuri de mincinoși: vinovații – cei care încearcă să se salveze și profesioniștii, cei care încearcă să te fure. Pentru a-i depista, trebuie să fim atenţi la semnele non-verbale.
Vinovații
Pentru prima categorie, semnele sunt clare. Oamenii ăștia au de ascuns o greșeală, iar teama de pedeapsă sau de dezaprobare li se poate citi pe față.
Mincinoșii de ocazie sunt ezitanți, folosesc gesturi mici, îţi evită privirea, se bâlbâie, se încurcă, nu vorbesc pe un ton ferm. Se pot legăna de pe un picior pe altul, își pot frământa mâinile, nu zâmbesc. Cel mai bun exemplu ar fi un copil care a ascuns de părinți o notă proastă.
Profesioniștii
Ăștia îți vorbesc cu fermitate, cu un ton puțin superior, puțin prea convingător, care poate uneori deranja.
Mincinoșii de carieră spun neadevăruri fără să clipească, uitându-se fix în irisul tău, cu zâmbetul pe față, verificând permanent dacă a reușit să te convingă. Povestea le curge cu fluență; poate că au mai folosit-o și la alți potențiali fraieri. Sunt atât de siguri de cele spuse, încât par a crede cu tărie în aburelile spuse.
Exemplul cel mai ilustrativ este discursul unui politician.
