Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!...gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate mă a ...

Moto: "lupi urlă ÅŸchiopi în agonia iernii...             la primăvară vor muri flămânzi...             târâş coboară-n clopote vecernii...             lupoaica înveleÅŸte puii blânzi..."                       &nb ...

Sunt onorat să scriu despre Andrada! mai mult, sunt chiar obligat să scriu despre Andrada!...Onorat, pentru că omenimea de vârsta sa (şi nu numai) este ocupată de "games" şi "night club"...însă ea umblă cu sufletul plin de întrebări (dar şi cu mintea plină de răspunsuri) prin raiurile şi prin iadurile Reginei, fără să-i fie teamă că-l tulbură pe rege şi că poate fi condamnată (pe viaţă) la uimire şi admirare: "îmi doresc să mă pot plimba pe cer/ aspir la un ceai cu ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!...Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, pot ...

Moto: "în toamna asta nu mai plec de-acasă...             (nici o plecare nu mai are preţ)...             rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă             şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ"                                        (Yolanda Kremene)   te-aş fi iubit de multe ori,/ dar tu ai stat numai o dată... cântai la şapteşpe viori,/ cu cinci arcuşuri deodată! cântai de mine, şi încet, erai logodnic ...

ÃŽn ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea ÅŸi indiferenÅ£a! nici ochii... care nu mi-au zvârlit niciodată săgeÅ£i muiate în otravă! nici părul lung până la naÅŸtere ÅŸi până la moarte!... Uite, întind braÅ£ele s-o ating, însÄ ...

Moto: "ah...ce frumoasă-i toamna care suie             aroma-n fructe, care Å£ine-n ÅŸah             cuvântul meu cu miros de gutuie             ÅŸi bruma mea de nemurire...ah!"                            ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! sa ...

Extrag o rădăcină pătrată din vedere ÅŸi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere, să scadă, să rămână cât mai puÅ£ină, dar curată, să nu-mi lase (la urmă) gust amar!   Să nu mi se aplece, pun murături pe lună ÅŸi-i spun ÅŸi epitete...(să fie ÅŸi mai bună)... îi suflu în ureche: o, luna mea, rămâi!... ÅŸi să nu-mi vină greaţă, îi storc lămâi, lămâi...!   Nu vreau această miere să fie miere nouă, dar sper să-mi Å£ină luna măcar o noapte, două. ...

Atunci, n-am văzut că se duce spre amurg!...Acum, oare unde se duce? e tot desculţă şi tot frumoasă! dar nu mai are sapă pe umăr! nu-i nici mică, nici mare! nici scundă, nici înaltă! nici liniştită, nici tulburată! nici mai încolo, nici mai încoace! exact la câţiva paşi în faţa mea!...Iată, pădurea de salcâmi este din ce în ce mai puţină! şi face foarte puţine flori! doar aşa, de aducere aminte! şi face păsări mai puţine decât flori! doar aşa, să aibă cine ...