În aceste vremuri, în care elegante clădiri de epocă, naţionalizate de regimul comunist, se degradează văzând cu ochii ori sunt scoase la mezat, iar uneori se duc lupte grele pentru recuperarea lor, uneori dubioasă, tecucenii au primit în dar "Casa ninsă". Este vorba despre imobilul situat pe strada Victoriei nr. 27, care, după cum am aflat de la prof. Viorel Burlacu, managerul Muzeului de Istorie din Tecuci, a fost donată administraţiei tecucene de familia Lucia şi Constantin Ionescu Grebăn.
"Soţii Lucia şi Constantin Ionescu Grebăn fac parte din marea masă a acelor români care au trecut prin calvarul regimului comunist: confiscarea casei, a pământului, purtaţi prin domicilii provizorii, puşcărie politică. Au lăsat pentru judecata de apoi umilinţele la care au fost supuşi, sau poate tocmai din acea suferinţă s-a născut gândul generos de a dărui administraţiei tecucene o casă extrem de valoroasă, care să găzduiască un cămin pentru "seniorii" locului", ne-a spus Viorel Burlacu. De la domnia sa am aflat uimitoarea poveste a casei şi a proprietarilor ei.
"O bucureşteancă cu multe doruri de Tecuci"
Aşa se descrie, la cei 94 de ani pe care i-a împlinit ieri, doamna Lucia. La fel ar fi răspuns şi soţul ei, Constantin Ionescu Grebăn, dacă anul trecut, pe 4 aprilie, n-ar plecat la Ceruri. În Tecuci s-au născut, aici au studiat şi tot aici s-au cunoscut, dar în cumplita perioadă a anilor ’50 au fost nevoiţi să plece cu toată familia în pribegie la Bucureşti, ca să li se piardă urma.
Pe numele de domnişoară Dragomir Cecilia Lucia Rodica, doamna Ionescu-Grebăn a locuit pe strada Boteanu şi avea "origini nesănătoase" pentru că tatăl ei a lucrat la Administraţia financiară. Pe cel care avea să-i devină soţ l-a cunoscut la un "five o'clock”, viitorul ei socru fiind directorul Camerei Agricole şi Silvice. "Din nefericire, nu am avut copii, dar Dumnezeu mi-a hărăzit să trăiesc lângă un soţ bun şi iubitor, cu care am fost alături aproape 70 de ani", spune doamna Lucia.
Ani de chin şi umilinţă
Pe când era student în ultimul an la Agronomie, Constantin Ionescu Grebăn s-a implicat, împreună cu alţi membri ai Partidului Naţional Ţărănesc, în alegerile din 1946, al căror rezultat a fost măsluit de comunişti. După absolvirea facultăţii, Constantin Ionescu Grebăn a fost, alături de tatăl său, administrator al proprietăţii pe care o aveau la marginea cartierului tecucean Nicolae Bălcescu. În 1950, casa de pe bulevardul Victoriei, construită în 1938, cu meşteri italieni, le-a fost naţionalizată, Constantin şi tatăl său fiind alungaţi din casă.
"În 1951 ne-am căsătorit şi după un an şi trei luni l-au arestat. Soţul era urmărit şi ameninţat. În ziua de Sfânta Maria, 15 august 1952, când la Tecuci se făcea iarmarocul pe malul Tecucelului, eram împreună acolo. El a presimţit ceva, a zis că nu mai mergem acasă în seara aceea şi ne-am dus undeva, la nişte prieteni, unde am stat noaptea. Dar dimineaţă, acolo unde am stat noi, au apărut vreo cinci ostaşi şi un sublocotenent de securitate care a zis că au venit să-l ia pe soţul meu. L-au luat, mi-a zis să mă duc acasă pentru ca să-i aduc schimburi, dar când m-am întors nu mai era. Târziu am aflat unde l-au dus. La început a fost dus la Canal, unde a stat mai mult de un an. Nu avea voie la scrisori, trimiteam pachete, a fost bolnav, i-am trimis medicamente şi nu i le-au dat, a stat la carceră. După un timp, a fost transferat la Oneşti. Acolo, au ridicat o unitate industrială, tot subsolul era făcut de deţinuţii politici. A stat doi ani fără o lună. În aprilie 1954, i-au dat drumul. Pe biletul de liberare nu era scris decât numele lui, nu ştia de ce a fost închis, nimeni nu i-a spus nimic", îşi aminteşte doamna Lucia.
Nici dânsei nu i-a fost uşor şi a trăit de alte trei ori umilinţa de a fi evacuată de ruşi din casele în care se muta cu chirie. Din cauza dosarelor "nesănătoase", cu greu au reuşit să se angajeze. După ce a fost eliberat, soţul ei a lucrat şapte ani ca necalificat. Abia după ce s-a dat "dezlegare" ca aceia cu condamnări mai "uşoare" să se poată angaja pe meseria pe care o aveau, în 1962, a putut profesa ca inginer. Absolventă de ASE, din cauza dosarului, doamna Lucia a reuşit să lucreze destul de târziu la Direcţia Centrală de Statistică.
Cămin de seniori
După ce au redevenit proprietarii "casei ninse", soţii Ionescu Grebăn au primit numeroase oferte din partea persoanelor interesate să cumpere imobilul de pe strada Victoriei nr. 27. "În martie 2017, cu o lună înainte ca soţul să decedeze, am stat noi de vorbă şi a spus: "Dragă, mai bine o lăsăm prin donaţie Primăriei Tecuci, să fie grădiniţă sau un cămin pentru "seniorii" pensionari". Şi aşa a rămas: "Cămin de seniori Dumitru şi Constantin Ionescu Grebăn". Grebăn este o comună în fostul judeţ Râmnicu Sărat, unde s-a născut socrul meu, Ionescu Dumitru. El şi-a dorit să adauge şi numele satului de unde venea. Eu nu doresc să fiu trecută. Am avut oferte de peste 5 miliarde de lei vechi, dar nu banii ne-au interesat. Părinţii mei, socrii mei, eu şi soţul meu aparţinem acelui cer şi pământ al Tecuciului. Acolo a fost munca lor. Am dorit să lăsăm ceva care să dăinuie în timp, pentru oamenii locului", i-a mărturisit doamna Lucia lui Viorel Burlacu.
Galerie foto, 1 și 2 - Soţii Ionescu-Grebăn, în tinereţe (Constantin și Lucia); foto 3 - Lucia şi Constantin Ionescu-Grebăn se alătură marilor familii tecucene de donatori: Cincu, Anastasiu, Săndulescu, Sturza, Racoviţă
