La nivel mondial, tinerii cu vârste între 10 şi18 ani se culcă nu mai devreme de ora 23,00. Ei ajungând să nu simtă nevoia de somn până la ora 22,45. În regimul vieţii sociale actuale, oamenii de ştiinţă afirmă că tinerii au nevoie între opt şi zece ore de somn pe noapte pentru că resursele lor interioare să capete puteri pentru a două zi.
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, funcţionarea şi tot procesul de dezvoltare a unui tânăr se întâmplă la un orar de somn staţionar, iar şcolile care au încă un program foarte matinal au rezultate mai slabe decât şcolile care au pus începutul programului mai târziu. “Tehnologia, distragerile, stimulii exteriori, factori excesivi de divertisment, sunt cele mai întâlnite instrumente care folosesc energia unui adolescent. Tinerii, în timpul orarului şcolar, observă lipsa de odihnă mentală prin lipsa de atenţie pe care o acordă profesorilor. Atenţia şi concentrarea devin deficitare prin lipsa de energie. Trezitul dimineaţa odihnit este o situaţie de biologie, nu atitudine. Cel puţin teoretic, tinerii pot ajunge să funcţioneze bine biologic dacă ar avea un ritual de somn, de folosire a tehnologiei şi al distracţiei. Ei nu sunt capabili tot timpul de o trezire naturală şi astfel, apelând tot timpul la ceas sau telefon pentru alarmă, riscă în viitor să întâmpine probleme destul de serioase cu dormitul şi alte disfuncţii mentale”, explică psihologul.
Libertatea implică ordine
Specialistul afirmă că până şi modul în care adolescenţii înţeleg conceptul de libertate le poate afecta buna dezvoltare şi perturba echilibrul psihologic de care au nevoie. “Libertatea nu înseamnă să faci ce ceea ce vrei, ci înseamnă în primul rând ordinea firească a lucrurilor, înseamnă autodisciplină. Tânărul nu poate trăi doar prin ceea ce îi place, deoarece acest stil de viaţă îi poate genera un dezechilibru major în dezvoltarea lui. Adesea părinţii gândesc că libertatea e o formă de manifestare individuală pentru ca adolescentul să acumuleze experienţe tot mai diverse şi mai vaste, dar în acelaşi timp îi asistă în aşa-zisa “libertate controlată”. Acumularea de experienţe implică totuşi ca tânărul să nu aibă întotdeauna parte de ajutor din partea adulţilor, ci să fie expus unei direcţii clare, iar îndeplinirea task-urilor să conducă la completarea discernământului individual”, declară psihologul Alexandru Pleşea.
Acumulatorii interni, supraturaţi
Mai mult decât atât, psihologul afirmă că acumulatorii interni de energie ai tinerilor care stochează şi generează resurse în corpul şi mintea unui tânăr sunt folosiţi în zilele noastre la randament maxim. “O bună funcţionare a acestor acumulatori trebuie direcţionată din partea adulţilor, care la rândul lor trebuie să fie exemple personale pentru tineri. Adolescenţii, care se vor odihni fizic, emoţional şi mental, şi vor avea un program constant cu activităţile zilnice, au şanse mai mari să genereze noi resurse interioare în viitor. Odihna fizică se face prin relaxare musculară, cea emoţională prin acceptare şi determinare, iar cea mentală prin natură˝, conchide psihologul Alexandru Pleşea.
Efecte pe viaţă ale oboselii cronice
Oboseala normală este tranzitorie, suportabilă, explicabilă în contextul de viaţă şi activităţile desfăşurate, nu duce la simptome psihice, iar odihna permite recuperarea completă. Pentru aproximativ doi la sută din populaţia ajunsă la maturitate, epuizarea devine însă persistentă şi afectează semnificativ existenţa. Vorbim despre neurastenie, nevroză astenică, epuizarea nervoasă/fizică cu impact semnificativ inclusiv asupra stării fizice. Pentru mulţi dintre neurastenici, copilăria şi adolescenţa au fost perioade în care părinţii le-au cultivat convingerea că pot face orice cu rezultate excelente. Doar că acest „orice” se referă la ce doreau părinţii şi nu copilul. În principiu, laudele şi recompensele sunt un lucru bun, cel puţin în comparaţie cu duritatea şi abuzurile. Însă, dacă acest comportament este excesiv, copilul devine în timp foarte interesat de aceste aprecieri şi urmează preponderant linia trasată de părinţi. Nu mai reuşeşte să afle cine este, ce-şi doreşte să facă şi ce nu. Aşa că adultul tânăr ajunge să aibă o stimă de sine scăzută, o mulţime de fantezii legate de succes şi performanţă şi nu în ultimul rând o slabă capacitate de a se cunoaşte şi înţelege.
Problemele apar inevitabil, întrucât cei din jur nu îi percep în acest fel, iar cu trecerea timpului devine foarte evident că nu toţi putem ajunge bogaţi şi faimoşi. Planul lor existenţial începe să se clatine, iar frustrările se acumulează până dincolo de capacitatea de a le gestiona sănătos.
Lucrurile banale devin chinuitoare
Primul lor gând este că nu au încercat suficient şi întrucât sunt "programaţi” să creadă că succesul este inevitabil, se gândesc foarte rar la eşec sau la schimbarea obiectivelor/planului. Aşa apar anxietatea şi depresia, tulburări care se dezvoltă atunci când creierul se află într-o stare prelungită de suprastimulare. Din acestă cauză, se ajunge la nelinişte, tensiune psihică şi fizică, o dispoziţie cronică de iritabilitate, labilitate emoţională, oboseală în special mentală, letargie şi extenuare. Simptomele sunt variate şi afectează întreaga existenţă a individului: ameţeală, senzaţie de leşin, dureri severe de cap, insomnie, oboseală accentuată pe timpul zilei, dificultăţi de concentrare, probleme de memorie, scăderea randamentului gândirii, sensibilitate crescută sau intoleranţă la zgomote şi lumini puternice, creşterea frecvenţei cardiace, palpitaţii, dureri nespecifice în zona inimii, tensiune arterială mărită, dureri musculare şi articulare, dureri de spate, sensibilitate crescută de-a lungul coloanei, disfuncţii sexuale. Sindromul de oboseală cronică duce frecvent la depresie, anxietate generalizată, panică şi tulburări de somatizare, afecţiuni care vor necesita sprijin psihiatric şi psihologic de lungă durată.
(articol realizat din surse online)
