Eu şi câinele

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină

şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!)

 

(!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/

îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!)

 

(!) încolo, încoace, aiurea/ măsor aşteptările toate,

dar nici o scrisoare nu vine/ să-mi spună ce face departe (!)

 

(!) vin păsări mai grele ca vremea,/ mai lungi ca lumina pe care

mi-a dat-o maria, odată,/ din singura ei lumânare (!)

 

(!) vin păsări şi stau în grădină/ şi cântă şi cântă şi cântă,

dar nu pot s-o uit pe maria/ înaltă, subţire şi blândă (!)

 

(!) şi stau...şi mă uit după lună.../ şi câinele tace cu mine...(!)

(!) hai, câine, să plângem alături (!) maria din veci nu mai vine (!)

Citit 11104 ori Ultima modificare Duminică, 22 Martie 2020 17:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.