Vorbim de violență domestică atunci când o persoană exercită un abuz asupra partenerului, încercând să-l controleze și să-și impună puterea asupra sa, în cadrul relației.
În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, cea mai des întâlnită formă de abuz este cea fizică, care poate duce la răniri grave, în unele cazuri chiar la pierderea vieții. Este considerat abuz fizic: împingerea, scuipatul, astuparea gurii pentru a nu țipa, pălmuitul, trasul de păr, lovitul sau înjunghiatul cu diverse obiecte, sexul fără consimțământ.
Totodată, specialistul afirmă că și abuzul psiho-emoțional este la fel de des întâlnit. "De multe ori, este greu de definit acest tip de abuz chiar de către victimă în sine, deoarece are un istoric asemănător al familiei de proveniență și consideră "normal" un astfel de comportament, fiindu-i greu să explice concret de unde-i vine suferința. Abuzul psiho-emoțional presupune: înjosiri și critici constante; control și monitorizare în mod constant prin folosirea tehnologiei; amenințări atât către victimă cât și către rudele și prietenii acestora; distrugerea obiectelor victimei", explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodată, atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație, riscul de a duce această atitudine și către un abuz sexual este foarte mare. Nu în ultimul rând, practica abuzului financiar este tot mai răspândită. Abuzatorul folosește banii ca modalitate de a-și controla partenerul, câștigând putere și dominare asupra sa și are ca scop izolarea persoanei într-o stare de completă dependență financiară.
Riscuri în perioada de izolare
1. Victima este non-stop în prezența agresorului, fapt care face ca agresiunea să crească atât cantitativ, cât și "calitativ".
2. Riscul ca abuzul să devieze către lucruri grave.
3. Se accentuează deteriorarea stărilor psiho-emoționale ale victimei.
4. Creșterea riscului ca agresiunea să se răsfrânge și asupra copilului/ copiilor sau să se diversifice dacă este deja prezentă.
Ce resurse are victima?
1. Menținerea de activități care au ajutat în trecut la gestionarea situațiilor dificile.
2. Ținerea la îndemână de informații despre liniile de asistență telefonică, asistența socială, protecția copiilor.
3. Asigurarea de sprijin din partea rudelor și a prietenilor de încredere.
4. Elaborarea unui plan de scăpare pentru ele și copiii lor, în cazul în care situația se agravează.
5. Ținerea la îndemână (ascunse) a documentelor importante, bani, câteva obiecte personale strict necesare.
(surse online)
