Anul 2020 ne-a adus Sărbători de Paște atipice. Ne-a plăcut sau nu că am fost scoși din obișnuință, respectiv din zona de confort, dar totuși ne-am adaptat cumva. De ce? Pentru că am avut o miză importantă: supraviețuirea.
În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, planeta ne va mai rezerva probabil din ce în ce mai des astfel de momente, având în vedere că ne purtăm așa cum ne purtăm cu ea și că luptele pentru putere financiară sunt mai subtile, deci mai puternice ca niciodată. "În decursul istoriei, am tot fost puși în situația de a lua măsuri la nivel macro pentru a supraviețui cât mai mulți și în condiții cât mai bune, deci nu este și nu va fi nici de aici înainte o noutate. Se schimbă doar tipul de "jucărie" care ne provoacă. Am trecut cu bine destul de mulți și de aceste sărbători. Majoritatea, ca de obicei, cu masa plină de mâncare și băutură, respectând tradiții. Poate unii și le-au dorit pentru a mai "păcăli" și îmbuna psihicul frustrat de statul în casă. Poate pentru ei a fost ca o gură de normalitate", explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Ce a susţinut tradiţia în pandemie
1. Obișnuința.
2. Plăcerea gustului.
3. Convingerea că organismul nu rezistă fără carne.
4. Nevoia inconștientă a psihicului de a se recompensa din când în când cu un "răsfăț".
5. Nevoia emoțională de a face "provizii" fizice care înlocuiesc golurile emoționale: lipsă de iubire, de apreciere, de acceptare, de încredere etc.
6. Convingerea că așa este "religios" recomandat, convingere ce-i crește omului iluzoria speranța că, dacă respectă "tradițiile", i se vor îndeplini dorințele. Tot aici putem întâlni, bine mascată, frica: "dacă nu respect tradițiile, nu mi se îndeplinesc dorințele".
7. Confuzia între credință și tradiție (cu adevărat aparținând unei religii) și interpretarea la bunul plac al textului religios, pentru că "alegem să înțelegem și să practicăm ce ne convine".
(Articol realizat din surse online)
