Miercuri dimineaţă. Băncile din parcul de lângă redacţie, goale puşcă.
Ora 10,30. Prima ofertă a municipalităţii pentru un bob zăbavă este acceptată de un gălăţean care se tolăneşte pe întreg spaţiul disponibil.
Ora 11,00. Cetăţeanul obosit doarme dus, sub razele călduţe ale soarelui. Criza e vecină cu el, dar cine are timp să o vadă.
Ora 12,00. A doua bancă aflată în calea uitării problemelor economice, de şomaj, de solidaritate în curba de sacrificiu se ocupă în acelaşi mod. Pe toată întinderea oferită.
Ora 12,30. Ambii gălăţeni, probabil votanţi şi, dacă nu contribuabili, oricum beneficiari a ceva de la stat, nu de stat, trag alăturat la aghioase.
Bărbaţi serioşi, nu glumă! Fiecare îşi fereşte cum poate capul preţios de soarele din ce în ce mai darnic.
Umbra binevoitoare a copacilor din parc le fericeşte somnul din miezul zilei. Criza vine, trece, ei rămân.
Şi să nu admiri filozofia sănătoasă a acestui popor?
