O gălăţeancă în suferinţă mulţumeşte pentru ajutor

O gălăţeancă în suferinţă mulţumeşte pentru ajutor
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Recent am avut onoarea și plăcerea să discut cu doamna T.V. din Galaţi, o femeie în vârstă de 88 de ani, un om cu un suflet de aur și o bunătate rară, iubește la nebunie animalele, în curtea ei găzduind pisici și câini. Oferă suflet și hrană în căsuța ei mică, dar foarte călduroasă, multor animale fără adăpost. ’’Dacă văd pe cineva flămând, nu mănânc eu, așa e firea mea. O dată dai și de trei ori primești.’’

Fiind un om de o mare nobleţe sufletească, gălăţeanca doreşte să mulţumească, prin intermediul cotidianului "Viața liberă", asociaţiilor şi fundaţiilor care au grijă să nu îi lipsească nimic. Din anul 2014 şi până în 2019, a primit sprijin de la  Asociația ’’Alternativa’’ de pe strada Traian. Veneau de trei ori pe săptămână, îi erau mereu alături, o susțineau cu alimente și cu o vorbă bună, la nevoie. Recunoştinţa vârstnicei merge către doamnele Carmen şi Ioan și către întreg colectivul.

Din anul 2019, se ocupă de bunăstarea dumneaei Fundația de Sprijin a Vârstnicilor, care, spune interlocutoarea noastră, îi ţine loc de familie, îi alină durerile, are toată dragostea de la ei. Director este Aurelia Alecu ‚’’o bunătate de om’’, la fel ca doamna Dana și doamna Paula, care o ajută‚ "o fată cu bună-credință, bunătate și suflet mare’’. Le dorește tuturor, inclusiv şoferilor Gică şi Vasile, din tot sufletul sănătate, putere și Dumnezeu să le dea viață lungă.

Totodată mai aduce mulțumiri doamnei doctor Mihaela Chiurcă, un specialist care i-a purtat de grijă.

Nu e gălăţeancă prin naştere, dar locuieşte de 85 de ani aici

S-a născut  pe 11 iunie 1934 în Bârlad, iar când avea trei ani, părinții doamnei T au fost trimiși cu detașare de serviciu în Galați, iar de atunci, toată viața și-a trăit-o în Galați. Cu primul soț, George, a făcut cunoștință la vârsta de 17 ani, din întâmplare, pe când voia să vândă niște bilete de teatru, la Cinematograful Odeon. ’’ În acea zi s-a amânat piesa cu o oră, dar am zis că rămân. Fostul meu soț umbla după niște bilete să cumpere, eu am vrut să vând biletele, ca să plec acasă. Și de la acele două bilete a început povestea noastră de dragoste. Așa a fost destinul’’. După opt ani de căsătorie, primul soț a suferit un accident vascular, din cauza căruia doamna T. a rămas văduvă, cu un copil de şapte ani în brațe, în vremuri deloc uşoare. ‚’’Iliuță Puiu așa îl chema pe băiatul meu. După moartea soțului, eram lipită de copil, era totul pentru mine!’’

La insistența părinților, s-a recăsătorit cu Petrică, un coleg de serviciu‚ care s-a dovedit a fi ’’un om foarte bun, un tată devotat pentru copilul meu, deși nu era odrasla lui. Și băiatul meu l-a respectat, mereu i-a vorbit frumos, niciodată nu au fost conflicte.’’ Împreună cu al doilea soț a trăit 31 de ani umăr la umăr, până când, în urma unui accident de muncă, s-a stins din viață. ’’Am avut o familie foarte frumoasă. Dumnezeu în a doua căsătorie mi-a dăruit o fetiță, pe nume Carmen Liliana.’’ Despre copii, doamna T.V. vorbește atât de frumos, spune că a a avut parte de doi copii deosebiți, educați, două bijuterii. Băiatul, Iliuță Puiu, a fost economist, iar fata, Carmen Liliana,  a fost inginer.

T.V. mărturisește că moartea fetei, la doar 39 de ani,  a distrus-o.’’O floare de fată, un om cu mult caracter. Am găsit-o moartă în curte, a căzut, a făcut un accident vascular și de acolo un stop cardiac’’. De atunci au început cele mai mari necazuri pentru orice mamă, s-a îmbolnăvit și băiatul de diabet, iar recent, pe 6 decembrie anul trecut, l-a pierdut şi pe el. În ciuda acestor tragedii, doamna T. şi-a păstrat spiritul luminos şi dorinţa de a ajuta. ’’Ai o bucățică, întinde, un om, dacă îl vezi necăjit, ajută-l, un câine, dacă îl vezi oropsit, nu-l alunga, mângâie-l.’’ O lecţie de viaţă de la un om frumos, care se bucură de ceea ce are şi mulţumeşte pentru sprijinul primit.

Citit 1431 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.