Regulile bunei-creșteri au un rol bine definit, de a-l ajuta, a-l respecta și a nu-l deranja pe aproapele nostru.
Persoanele care coboară sunt cele care se bucură de prioritate, dar, la urcare, trebuie să acordăm întâietate bătrânilor, femeilor și copiilor. În principiu, acelorași persoane le lăsăm libere locurile de la geam. Tot lor trebuie să le cedăm locurile de pe banchete.
Nu râdem sau vorbim în gura mare, pentru că nu interesează pe nimeni ce tâmpenii putem spune.
Nu ne înghiontim, nu ne precipităm, nu ne jucăm; asta o facem afară și, dacă se poate, nici măcar pe stradă.
Dacă vedem un loc liber, nu plecăm de lângă persoana cu care suntem împreună, chiar dacă aceasta vrea să stea în picioare.
Ne ținem de barele sau curelele de susținere, pentru că nu vrem să cădem peste cei dimprejur, la o frână bruscă.
Ne plătim întotdeauna călătoria, pentru că amenzile sunt mari. Și chiar dacă această regulă nu face parte din categoria bună-creștere, ținem întotdeauna lucrurile de valoare (portofele, poșete, bani etc.) într-un loc inaccesibil celorlalți călători.
