Bătrânele specialiste în ritualul de botez spun că dacă naşa îşi sărută finul sau fina înainte de botez, pruncul va avea gropiţe în obrăjori.
Om şi pom
Apa în care a fost scăldat pruncul botezat de către naşă trebuie neapărat vărsată la rădăcina unui pom. Aşa cum va înflori şi va lega rod copacul, aşa se va dezvolta şi copilul. Pe vremuri, exista chiar şi tradiţia sădirii unui copac cu prilejul venirii pe lume a unui copil.
Să nu moară copilul!
Dacă pruncul trăgea să moară înainte de a fi botezat, atunci era creştinat de urgenţă. Un bărbat din familie îi făcea cu funingine semnul crucii pe frunte, spunând „Se botează robul lui Dumnezeu, Ion”. Dacă bebeluşul se înzdrăvenea, se continua ceremonialul de botez.
Să-l uite boala
Ca să nu-l mai urmărească boala sau relele, i se schimba copilului identitatea. Micuţul era vândut pe geam şi totodată i se schimba numele. Obiceiul vă este cu siguranţă cunoscut din romanul „Baltagul” al lui Mihail Sadoveanu.
A făcut în scăldătoare
Dacă bebeluşul îşi face nevoile în apa în care a fost scăldat de către naşă, atunci se spune despre copil că va fi foarte norocos şi îi va merge bine în viaţă. Tot ce se poate!
„Se botează robul lui Dumnezeu!”
Tradiţia şi religia ortodoxă spun că întreita scufundare a bebeluşului în cristelniţa cu apă sfinţită reprezintă, de fapt, cele trei zile petrecute de Iisus în mormânt. Afundarea în apă a copilului este, de fapt, moartea noastră pentru viaţa de păcat, în timp ce ieşirea din apă este învierea noastră împreuna cu El, pentru viaţa cea nouă.
La catolici, pruncul nu este cufundat în apă, ci doar i se udă capul cu apa sfinţită, ceremonia având loc în cadrul unei liturghii la care participă întreaga comunitate. Cea care ţine copilul în braţe este mămica şi nu naşa.
