Spectacolele de Sfântul Andrei și Ziua Națională au venit și au trecut, la fel și târgul de alimente, haine și alte mărunțișuri, dar se impun câteva observații, poate reușesc organizatorii să țină cont de ele pentru data viitoare.
Personal, nu am reușit să ajung decât sâmbătă la târgul de la faleză și la o parte din spectacolul de pe scena de la Elice, dar, evident, situațiile remarcate erau ușor repetabile în celelalte seri. În primul rând, nu ar trebui să li se permită comercianților vânzarea de mâncăruri gătite pentru consum pe loc dacă nu există posibilitatea încălzirii acestora și tacâmurile nu sunt ambalate, cu șervețelul inclus. Ori ai mâncare în cazan, care stă constant pe foc, ori vinzi doar la pachet.
Toaletele ecologice erau și de data aceasta cam puține pentru fluxul de populație. Cisterna cu robineți atașați pentru spălatul pe mâini nu a fost o idee rea, iar oamenii chiar o foloseau, dar stau și mă gândesc, ar fi chiar atât de dificil să se folosească toalete din acelea montate pe trailer, care se pot racorda la apă și canalizare, au lumină și sunt mult mai igienice și mai civilizate? Chiar nu merită gălățenii, din banii lor, niște condiții un pic mai sus de genunchiul broaștei? Până la urmă, accesul auto în zonă a fost blocat pe toată durata weekendului prelungit, deci să aduci un trailer cu zece toalete și să-l pui pe banda întâi, în loc de mizerabilele Toi Toi de care ne-am săturat, nu era ceva imposibil.
În altă ordine de idei, am tot auzit spunându-se că oamenii nu mențin curățenia, că nu suntem civilizați, că una, că alta. Ei bine, gălățenii chiar încercau să pună gunoaiele la coș în zona de la Elice. Dar ghici ce, nu erau coșuri! Dacă tu știi că ai un eveniment, e chiar peste mână să aduci niște coșuri suplimentare?
O altă observație se referă la înălțimea scenei. Pentru toți cei care au fost acolo, nu spun nimic nou. Scena era, și ea, tot până la genunchiul broaștei, neavând mai mult de un metru înălțime. Rezultatul? De la 25 de metri distanță, dacă nu aveai 1,80 m înălțime, nu vedeai mare lucru. Ionuț Galani, care, ce e drept, nu e nici el prea înalt, de-abia se zărea pe scenă, iar dansatorilor săi de muzică grecească, talentați și frumoși, le vedeau picioarele doar cei aflați chiar lângă scenă sau, probabil, cine se urcase pe taluzul Precistei și avea vedere de vultur.
Pentru viitor, poate o specificație clară în caietul de sarcini privind înălțimea optimă a scenei ar fi de dorit, nu de alta, dar pornim de la premisa că lucrurile astea se fac pentru oameni, pentru public, nu doar ca să încaseze cineva niște bani de la buget.
