* Terapia presupune administrarea unui subtitut al substanţei * La Spitalul de Psihiatrie, cei mai mulţi astfel de pacienţi sunt dependenţi de alcool şi de etnobotanice *
Consumul de droguri este tot mai mare în rândul tinerilor şi nu numai. În Galaţi, cei care cad în prăpastia cauzată de dependenţa de astfel de substanţe cer ajutor Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna”. Aici ei au parte de spitalizare, terapie şi consiliere. Pentru a afla ce presupune tratamentul, cum se manifestă comportamentul şi care sunt şansele de refacere a dependenţilor de droguri, am vorbit cu Daniel Niculescu, medicul psihiatru care se ocupă de aceste persoane. Acesta are peste opt ani de experienţă cu aceşti pacienţi şi a văzut sute de astfel de cazuri. „Eu iau contact cu ei când problema deja e mare, când părinţii se îngrijorează că dispar lucruri din casă, când îşi pierd prietenii sau locul de muncă. Cei mai mulţi sunt aduşi de familii. În proporţie mai mică au venit singuri: cei care au simţit că pierd controlul. De obicei, le e jenă. Oamenii cu bani cumpără droguri scumpe – cocaină, amfetamină, sau heroină. Ceilalţi se mulţumesc cu ce e mai ieftin sau fac tot felul de cocktailuri de medicamente. Găsesc foarte multe soluţii. Nevoia de a-şi administra drogul îi învaţă să manipuleze, să fure şi să facă rost de bani. Le trec prin cap fel de fel de idei în acest sens”, explică Daniel Niculescu.
Sevrajul nu ucide, supradoza da
Medicul a mai spus că terapia presupune consiliere şi un tratament cu un substitut al drogului: „Sevrajul unei anumite substanţe poate fi letal, cum ar fi la alcool. Acesta se manifestă prin frisoane, transpiraţii. Ca atunci când este o persoană foarte răcită. În schimb, în cazul sevrajului din cauza heroinei nu se moare. Dar din cauza supradozei, da. Ei au nişte dureri insuportabile de oase. Sevrajul la alcool se opreşte cu benzodiazepină sau diazepam, care acţionează la fel. Scoţi alcoolul şi administrezi o doză de diazepam, în funcţie de cât de mult alcool consuma el. Şi apoi puţin câte puţin, până nu mai simte nevoia de alcool. În cazul heroinei, se administrează metadonă, un tratament care se pare că durează toată viaţa. La Galaţi nu se face tratament cu metadonă, această substanţă fiind folosită doar în centrele speciale, întrucât şi ea dă dependenţă. Noi administrăm antialgice, medicamente care le reduc durerile. Sevrajul trece cam în şapte zile, dar pacientul poate sta şi o lună, depinde de fiecare. Dacă vrea, pleacă şi după două zile, nu putem să-l reţinem forţat. Majoritatea cazurilor cu care am lucrat, au rămas internaţi”, adaugă psihiatrul.
"Două variante: cimitir sau puşcărie"
Acesta ne-a mai spus că dorinţa de a renunţa la dependenţă trebuie să vină întâi din partea pacientului. Unii au reuşit, dar au fost şi persoane care au revenit la consum. Cazuri fericite care renunţă singure sunt mai puţine: „Au fost persoane care s-au speriat de halucinaţiile provocate de droguri şi au renunţat. Dar nu toţi au această putere. Nu voi uita niciodată cazul cutremurător al unui tânăr: singurul loc în care îşi mai putea injecta drogul era în zona intimă. În rest, era plin de înţepături! Cei care nu pot renunţa nici după terapie au două variante: ori la cimitir, ori la puşcărie. Am avut şi pacienţi care au ajuns la suicid, cu toate eforturile noastre”, mai explică Daniel Niculescu.
Peste 100 de pacienţi în trei luni
Acesta ne-a mai spus că cei mai mulţi vin la spital cu dependenţă de alcool, dar în ultima vreme sunt şi cazuri multe de tineri dependenţi de etnobotanice. De la începutul anului, au fost trataţi mai mult de 100 de pacienţi. Dar cazuri sunt mult mai multe, deoarece la Spitalul de Psihiatrie ajung puţini consumatori.
"În urmă cu câteva zile, a fost adus de părinţi un tânăr în vârstă de 18 ani, care avea probleme cu etnobotanicele. Pentru dozele necesare, el vindea lucrurile din casă. Aşa procedează tinerii care nu au surse de venituri. Acum este bine. Cei care consumă etnobotanice nu intră în sevraj. Senzaţia care îi cuprinde pe ei este că le trebuie o nouă doză. Aici nu există antidot, tratăm cauza care-i determină să consume etnobotanice. Dacă recurge la ele din cauza depresiei, le administrez un antidepresiv şi nu vor mai simţi nevoia. Cei care vin aici trebuie să spună tot ce au pe suflet. Dar puţini vor să vorbească, pentru că-i inhibă ideea de a fi trataţi într-un spital de psihiatrie. Dacă ar fi un centru antidrog doar pentru ei, nu ar fi astfel de probleme. Din câte am aflat, consumă droguri pentru că nu sunt satisfăcuţi de ceea ce au, pentru că sunt trişti. Şi tinerii, şi adulţii. De asemenea, şi anturajul contribuie foarte mult. Dacă aceşti tineri ajung la terapie mai devreme, pot fi ajutaţi”, spune psihiatrul.
