O viaţă de om, atât înseamnă 60 de ani. Pentru gălăţeanul Teodor N. Gheorghe, 60 de ani înseamnă o aniversare tristă. Nu e vorba de anii pe care îi are, conform buletinului - acolo a depăşit deja 80.
În urmă cu 60 de ani, la miezul nopţii de 2 spre 3 martie, a fost azvârlit afară din casă cu toată familia – cei doi părinţi cu şapte copii, dus cu forţa la Galaţi şi apoi obligat să locuiască la Tecuci.
Nici urmă n-a mai rămas din casa în care a copilărit. A fost rasă de pe faţa pământului şi, în prezent, pe locul acela se ridică mândru Centrul de Formare Profesională din Slobozia Conachi.
Deşi au trecut atâţia ani, încă n-a fost despăgubit pentru ceea ce a pierdut: casa cu toate acareturile, terenul de 10.800 metri pătraţi.
Teribilă noapte
Teodor Gheorghe nu uită noaptea în care, împreună cu părinţii şi fraţii săi, a fost deportat. Tatăl său, Neculai Teodor, era socotit chiabur pentru că avea 52 de hectare de pământ, moară şi prăvălie. A fost expropriat prin decretul 83/1949.
“În noaptea de 2 pe 3 martie am fost luaţi de acasă toţi. Era unu noaptea când am auzit cioc-cioc la geam. Erau oamenii de încredere ai Primăriei. Alţii au înconjurat casa. Din auzite, erau vreo 14 inşi.
Era vineri spre sâmbătă şi lapoviţă rece. Din partea oraşului fusese trimis un delegat cu un plic sigilat pe care i l-a înmânat primarului. Era decretul de expropriere pentru Teodor Neculai.
Ne-au scos afară din casă spunând să ne îmbrăcăm cât mai gros. Pe apucate, am înhăţat ce am mai putut lua din casă. Ştiu că am luat o plapumă. Ne-au înghesuit pe toţi într-un camion mare”, povesteşte Gheorghe Teodor.
“Dacă ar fi venit ziua, se făcea agitaţie în comună. Au venit în toiul nopţii, ca să nu vadă sătenii că îl ridică pe Bostănică - aşa era poreclit tata. Poate oamenii ar fi sărit!
Ne-au urcat şi ne-au înghesuit în camion şi ne-au adus la Galaţi, la Chestură. Se făcuse deja ziuă.
Aici ne-au băgat într-o cameră unde erau mai mulţi ridicaţi de la Lascăr Catargiu (Schela). Ne-a ţinut până la vreo patru după-amiaza şi nu ne dădeau voie să ieşim decât în curte.
Apoi ne-au încărcat în camion şi ne-au dus în gara de călători. Ne-au urcat într-un vagon de marfă, şi ne-au dus, sub pază, la Tecuci pe strada Ştefan cel Mare, la un cetăţean.
Părinţii au primit domiciliu obligatoriu la Tecuci. Nouă, copiilor, ne-au dat drumul şi atunci am plecat fiecare”, povesteşte bătrânul.
Imediat după revoluţie a încercat, împreună cu fraţii, să-şi ia înapoi casa şi pământul. Numai că, în 1961, casa şi construcţiile de pe cei 10.800 mp care îi aparţineau tatălui au fost demolate şi în locul lor s-a construit căminul cultural, iar terenul rămas a primit destinaţia de “stadion”, “bază sportivă”.
Căminul a fost şi el demolat şi în locul lui se ridică azi Centrul de Formare Profesională. Familia Teodor a cerut prin notificare la Legea 10 restituirea în natură a imobilului sau măsuri reparatorii.
Despăgubiri băneşti la sfântu` aşteaptă
Prin dispoziţia nr. 98 din 19 noiembrie 2001, lui Teodor Gheorghe i s-au acordat despăgubiri băneşti în valoare de 981.741.000 de lei vechi. N-a primit nici un leu, deşi dosarul lui se află la Fondul Proprietatea din 2006.
A bătut de cinci ori drumul până la Bucureşti, a fost în audienţe la toţi prefecţii - Traian Mândru, Marius Necula, Mihai Capră - dar nu s-a rezolvat nimic. Aşa se face că după atâta amar de vreme, este tot lipsit de drepturi.
Teodor Gheorghe încă mai speră că va prinde ziua în care autorităţile vor repara măcar o parte din ceea ce i-a fost furat de vechiul regim.
