Femeia oarbă de 80 de ani este lăsată la cerşit în scaunul cu rotile aproape zilnic pentru a aduce bani fiicei şi nepoatelor sale * Ea are o pensie de handicap din care s-ar putea totuşi întreţine, dacă acasă n-ar fi atâtea guri de hrănit * Condiţiile groaznice pe care le îndură zi de zi i-au revoltat pe toţi cei care-i cunosc povestea şi care ne-au rugat să facem ceva pentru ea * Măcar în ceasul al doisprezecelea autorităţile promit măsuri
„Nu-i mai daţi bani”, se aude din spatele meu, în timp ce întinsesem mâna cu ceva mărunţiş spre mormanul diform de haine care zăcea într-un scaun cu rotile, chiar la intrarea în halele vechi din Piaţa Centrală. Solicitarea mi se pare stranie, aşa că întorc capul să văd cine… Poliţia.
„Suntem de la Secţia V şi ştim foarte bine acest caz. Este adusă de fiica ei la cerşit. O exploatează pe biata bătrână, în loc să se ducă să muncească, ea sau fetele ei mai mari”, îmi spun oamenii legii.
Într-o clipită suntem înconjuraţi de vânzătorii de la tarabele din piaţă, revoltaţi că nimeni nu face nimic pentru femeia pe care o aduc zilnic acolo, şi o uită de la ora 9,00, până la 17,00.
„Nici cu un animal nu te porţi aşa!”
„Vin doar să-i ia banii şi mâncarea pe care o primeşte. Nu-i aduc o gură de apă. Un covrig. Stă ore în şir, chiar şi pe ger. E bătaie de joc! La anii ei ar trebui s-o lase să se odihnească, nu să stea în frig ca să le ducă lor bani acasă. Iar ele să trăiască pe spinarea ei, fără să muncească. Măcar de-ar trata-o cu respect. Nici cu un animal nu te porţi aşa! E mama şi bunica lor, dar nu le pasă”, ne spune, toată numai inimă, o femeie de la un stand de mărunţişuri. Alta, de la o tarabă vecină se roagă de oamenii legii să facă ceva ca să pună capăt acestei situaţii.
Aceştia susţin însă că ce a ţinut de ei, au făcut. Au amendat familia în repetate rânduri. Dar degeaba. Nici amenzile nu le-au plătit şi au continuat s-o aducă pe bătrână la cerşit. Există şi un dosar penal pe numele fiicei cerşetoarei, care e în curs de soluţionare.
„Faceţi ceva pentru ea!”
„Astă vară era la Potcoava. Pe nişte călduri de nu puteai să respiri, au lăsat-o cu capul în soare. Am vrut să-i dau bani şi mi-a spus că mai bine îi cumpăr ceva de mâncare, că fata ei ia tot ce primeşte şi nu-i dă nimic de-ale gurii. Cred că o şi bate. Faceţi ceva pentru ea, mergeţi la presă, daţi-o la televizor, poate ia cineva vreo măsură”, ne spune o altă femeie, care pleacă apoi grăbită după târguieli.
Stană de piatră
Mă apropii de mormanul de zdrenţe din scaunul cu rotile. Cu faţa brăzdată de riduri adânci, cu ochii lăptoşi, fără lumină, bătrâna pare că nici nu respiră. În nemişcarea ei mută, parcă ar fi în altă lume, nu cea a făpturilor umane, ci a lucrurilor, mai degrabă. O stană de piatră. O întreb cum o cheamă. Tudoriţa Caramalău şi are 80 de ani, spune ea cu un licăr de însufleţire. E oarbă de vreo 15 ani. Piciorul şi l-a rupt când a căzut pe gheaţă, vine, neverosimilă, explicaţia pentru faptul că stă în cărucior. Un frison mă străbate, aducându-mi aminte de poveştile despre cerşetorii sluţiţi de exploatatorii lor, ca să stoarcă astfel milă şi să le aducă profit.
Da, a mâncat azi ceva: doi mici şi o felie de pâine. Şi probabil cu asta va rămâne toată ziua. Miroase înţepător a urină, semn că e uitată pe scaunul cu rotile cu orele şi nimeni acasă nu se ocupă de igiena ei.
O întreb dacă fata ei o bate şi o trimite la cerşit. Are o tresărire bruscă: „Nu mă bate, nu mă bate. Eu vreau să vin să cerşesc, pentru că nu avem din ce trăi. Am o fată care are cinci copii. Nepoate au şi ele copii… Dar de unde eşti de pui atâtea întrebări?”, devine ea bănuitoare.
Îi spun că aş vrea s-o ajut. Dă din mână a lehamite. Cu ce s-o ajut? S-o las în pace! Să nu mai trimitem poliţia pe capul fetei!
„Vedeţi? Îi este frică. Cred că e bătută şi nu mai vorbeşte din teamă. Trebuie să faceţi ceva pentru ea. Şi ieri i-a dat amendă poliţia unei nepoate de-a ei, iar astăzi tot ea a adus-o înapoi. E păcat de Dumnezeu să nu facă nimeni nimic”, se agaţă vânzătoarea de o mică speranţă.
Pe urmele dezumanizării
Se pare că pieţarii cunosc toată povestea. De la ei aflu unde stă bătrâna cerşetoare cu familia ei. Merg acolo. O curte îngustă. Pe partea dreaptă o clădire cu nişte cârpe agăţate în locul ferestrelor. Locul nu prevesteşte nimic bun. Totuşi merg mai departe. Imediat pe partea stângă prin uşa deschisă zăresc o fetişoară care se chinuieşte să adune nişte gunoi răsturnat. Îmi spune că mama nu este acasă, că este elevă în clasa a VII-a şi că mai are un frate într-a II-a. Ceilalţi fraţi sunt mai mari. Bunica? Da, e la cerşit. O întreb dacă pot să intru puţin. Se dă la o parte. Dintr-un pas ceva mai mare sunt în celălalt capăt al camerei. Arunc un ochi în a doua, la fel de mică. În cele două încăperi dorm ea, cu fratele mai mic, mama, bunica şi o soră mai mare, care are şi ea copii. Mizerie şi sărăcie. Abia apuc să mă întorc să ies pe uşă că mă trezesc înconjurată de mai multe femei şi bărbaţi, răsăriţi parcă din pământ. „Cu cine vorbeşti, fă?” se adresează autoritar o femeie tânără cu copil în braţe. Fata îi spune că sunt de la ziar. „Şi-o laşi, fă, să intre în casă?”, cade vocea aspră a femeii odată cu un pumn peste capul fetei. „Ai înnebunit, fă, ai înnebunit? Vorbeşti cu ăştia de la ziar?”, întră în scenă şi un bărbat, cărăbănindu-i altă serie de pumni. O iau din loc, gândindu-mă că acesta e probabil „meniul” pe care-l primeşte des şi bătrâna oarbă din căruciorul cu rotile, pe care soarta a abandonat-o la cheremul unor fiinţe care cu greu pot primi şi atributul de „umane”.
În doi ani, 23 de amenzi şi dosar penal în lucru
Ajung la redacţie şi mă apuc să dau telefoane. Comisarul Cristina Tatulici, purtător de cuvânt al IPJ, ne confirmă: cazul e cunoscut de poliţie. „În perioada 2011-2013, le-au fost date 23 de amenzi. Nu le plătesc şi nici nu există alte pârghii prin care să fie obligate să le plătească. Fata cerşetoarei are dosar penal pentru exploatare prin cerşetorie, care e în lucru. Dovezile în aceste cazuri se strâng greu. Femeia afirmă că vine de bunăvoie la cerşit, nu că o obligă fiica sa”, vine explicaţia de la Poliţie.
Ţara fără protecţie socială
De la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) am aflat că Tudoriţa Caramalău – deşi este oarbă – nu se află în evidenţele lor. „Am făcut o sesizare scrisă colegilor mei, care au şi plecat pe teren să vadă care este situaţia”, ne spune Nicoleta Ioviţă, purtătoarea de cuvânt a instituţiei. Funcţionara se fereşte să-mi dea asigurări că ar putea să o ajute.
Răsturnare de situaţie
Ulterior, surprinzător, situaţia se dovedeşte cu totul diferită. De la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) aflăm că atât bătrâna, cât şi fiica acesteia se află în evidenţa instituţiei: „Tudoriţa Caramalău este încadrată ca persoană cu handicap de gradul I şi primeşte o pensie de 903 lei, iar fiica sa, care este şi ea oarbă, primeşte 234 lei”, declară purtătoarea de cuvânt Nicoleta Ioviţă. Aceasta ne-a mai spus că a trimis şi o echipă a DGGASPC la faţa locului, pentru a vedea care este situaţia. „În perioada 2006 – 2010 femeia a beneficiat de sprijin din partea unei fundaţii. I s-a propus să fie dusă la Azil pe strada Războieni, dar a refuzat să meargă. Colegii mei au fost primiţi de familie cu ostilitate, au fost ameninţaţi. Practic, se refuză ajutorul”, mai spune purtătoarea de cuvânt de la DGASPC.
„Au termen să-şi facă curăţenie în casă”
Familia Caramalău a fost vizitată la solicitarea noastră şi de cei de la Direcţia de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei. „Ne-am dus întâi să discutăm, să-i convingem că nu le vrem răul. Vom mai merge şi la începutul săptămânii viitoare pentru a pune la cale un plan de servicii sociale. Până atunci au termen să-şi facă curăţenie în casă. Am vorbit şi cu domnul Zaharia de la Administraţia Pieţelor şi l-am rugat să ne contacteze imediat ce va fi anunţat că bătrâna cerşeşte iar în zonă. Dealtfel, oricine poate suna la noi la direcţie pentru a ne anunţa, ne spune Viorica Palade, şefa amintitului serviciu din cadrul Primăriei.
Ceva-ceva s-a urnit. Rămâne de văzut dacă autorităţile locale vor reuşi să-şi ducă sarcina până la capăt.
