Cartierul Micro 20 are şi el copii lui. Micuţi care îşi doresc să iasă din casă şi să se joace în parc, alături ce părinţi sau de bunici. Cele două parcuri din zonă însă sunt şi ele, ca mai toate lucrurile, uitate de lume. Într-un dintre ele leagănele, legate cu lanţuri, sunt stricate şi nu pot fi folosite de nimeni. Un căluţ de plastic albastru, două balansoare şi o groapă pe jumătate plină cu nisip sunt singurele distracţii pentru prichindeii care au ghinionul să ajungă în acest parc.
Parcul de lângă ghenă
În al doilea parc, situat chiar lângă o ghenă de gunoi, câţiva micuţi se chinuie să se dea în leagăn. Niciunul dintre ele nu oferă însă prea multă siguranţă. Postamentele de fier, aflate acolo de pe vremea comuniştilor, distracţia de odinioară a adulţilor de astăzi, sunt folosite însă pe post de uscătoare de covoare. Cei mici nu se încumetă să se urce pe ele şi chiar dacă ar avea acest curaj nu ar avea cum să treacă peste covorul vecinei de bloc, care a ieşit să-l perie bine în spiritul curăţeniei de Paşte.
Nici băncile, şi ele tot din fier, nu pot fi ocupate de părinţii veniţi în parc cu prichindeii. Fie că au pe ele covoarele scoase la bătut, fie că sunt pline de gunoaiele lăsate de tinerii care s-au distrat aici cu o seară în urmă, fie că sunt rupte şi ruginite, băncile sunt în parc doar cu numele şi sunt probabil singurele lucruri din fier pe care hoţii le-au ocolit. Cel puţin deocamdată. „Ne bucurăm că avem un părculeţ aici aproape, dar, vara, când temperaturile cresc forte mult, nu se poate sta aici. Mirosul te trimite în cealaltă parte a oraşului”, ne-a mărturisit o bunică ieşită la plimbare cu nepoţica.
Dacă băncile au scăpat până acum de mâna hoţilor, gardul nu a fost la fel de norocos. Fiind probabil mai uşor de demontat şi de cărat, bucăţi de gard au dispărut ca prin minune. Locuitorii din zonă speră ca cineva să le audă păsul şi să dispună ca măcar o patrulă de poliţie să treacă în fiecare noapte prin zonă.
