Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan este prăznuit în cea de-a treia zi de Crăciun. El şi-a găsit sfârşitul pământesc la câteva luni de la Răstignirea, Învierea şi Înălţarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În „Faptele Apostolilor”, reţinem că Arhidiaconul Ştefan a fost contemporan cu Iisus şi, după Înviere, el a mărturisit credinţa în Dumnezeu în faţa saducheilor, a fariseilor şi a elinilor, neamuri care nu credeau în Învierea Fiului lui Dumnezeu. Păgânii se întrebau dacă „Iisus este proroc, dacă este înşelător sau dacă este Fiul lui Dumnezeu?”. În contextul dat, Arhidiaconul Ştefan răspunde: „Fericit este omul acela care crede şi nu se îndoieşte că Iisus este Cel ce a plecat Cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre; care S-a născut din Fecioara cea sfântă şi curată, aleasă mai înainte de întemeierea lumii...”
Marea "plăcere" a cărturarilor şi fariseilor din vremea Vechiului Testament era să se certe în legătură cu Învierea lui Hristos, hulindu-L pe Dumnezeu. Arhidiaconul Ştefan i-a mustrat că se împotrivesc Duhului Sfânt şi fac păcat de moarte. Păgânii l-au scos în afara cetăţii pe arhidiacon şi l-au ucis cu pietre. În vreme ce păgânii îl duceau la moarte, martirul se ruga pentru dânşii, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.
Arhidiaconul Ştefan este iudeu din Ierusalim şi primul diacon, între cei 70 de Apostoli, care - după Înălţarea la Cer a Mântuitorului - a avut misiunea de a organiza Biserica Primară. Potrivit învăţăturii Sfântului Ignatie Teoforul (prăznuit pe 20 decembrie), diaconii sunt „miniştri ai lui Dumnezeu”. Misiunea lor în Biserica Primară era nu numai de a împărţi mâncarea şi băutura la agapele frăţeşti sau în cadrul activităţilor filantropice, ci şi de a împlini serviciile sfinte, în Biserica lui Dumnezeu”. Istoricii sunt de părere că Sfântul Ştefan a fost ucis spre sfârşitul anului 33 şi este primul martir care a murit pentru Hristos. Prenumele Ştefan este şi astăzi destul de răspândit în creştinism, fiind cunoscut şi înainte de Hristos. Are la bază substantivul grecesc „Stefanos” care se traduce prin „coroană”, „ghirlandă”; „cunună cu care se încununau învingătorii”.
