În ultimii ani, haosul care domneşte în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi culturale şi mai ales morale, a generat o gândire absurdă, diabolică din partea celor „puşi să gândească” şi să conducă, împotriva cetăţenilor care luptă pentru supravieţuire, fiind loviţi din toate părţile de legi, decrete şi ordonanţe dintre cele mai absurde. Una din ele este cea recentă (e drept, aplicabilitatea ei este facultativă) – legată de proprietarii de câini, care sunt puşi la plata întreţinerii, cu persoane în plus, pentru deţinerea de animale, pentru lumina pe casa scării, liftul şi femeia de serviciu.
Eu sunt proprietara a doi căţeluşi de rasă pechinez. Din luna decembrie 2013, am fost supusă la plata întreţinerii pentru lumina pe scară, liftul şi femeia de serviciu, pentru aceste vietăţi minuscule care mă însoţesc o dată pe zi afară. Căţeluşii, pentru nimic în lume, nu şi-ar face nevoile în casa scării, chiar dacă i-aş ţine o zi şi o noapte acolo.
Cu liftul nu se plimbă singuri. Şi, de vreme ce eu plătesc liftul pentru o persoană, cu ce ar împiedica aceste mici animale funcţionarea ascensorului? Ar plăti contribuabilii mai mult pentru că, la picioarele mele, în lift, se află şi un căţeluş? Şi dacă da, cât? Ce sumă ar trebui socotită, şi ce minte diabolică s-ar aşterne pe socotit asemenea absurdităţi?
La Asociaţia de proprietari nr. 176 din Mazepa, Bloc BR16A, scara 3, s-a luat hotărârea şi chiar s-a pus în aplicare, (cu un exces de zel demn de invidiat), ca să se reţină o sumă destul de consistentă pentru cele de mai sus. Administratorul blocului a alergat din uşă-n uşă, a făcut un tabel şi i-a pus pe oameni să semneze. A obţinut cu chiu cu vai, 30 de semnături din 44 de apartamente existente. Celelalte scări nu au acceptat această anomalie şi au refuzat să semneze. Numai la scara 3 s-a pus în aplicare hotărârea Primăriei şi numai faţă de persoana mea, deşi în scară mai sunt proprietari de câini.
Că trebuie să plătim şi stâlpii de iluminat din faţa blocului, am încercat să mă mângâi cu ideea, în fond e vorba de iluminatul stradal, public, dar cu lumina consumată de căţei pe scară şi cu plimbatul căţeilor singuri cu ascensorul nu sunt de acord în ruptul capului. Dacă se motivează că vin murdari pe lăbuţe de afară, când e noroi, ce să mai spunem de tălpile locatarilor? Ori s-a inventat pentru oameni, mersul pe aripi ca să nu se murdărească şi au rămas numai bieţii câini să împrăştie noroi la parterul şi pe casa scării la etajul unde locuiesc?
Toate acestea şi încă altele, au darul de a provoca un mare stres, mai cu seamă persoanelor în vârstă şi vulnerabile, care şi-aşa îşi socotesc până la ultimul leuţ, pensia, ca să-şi poată plăti facturile şi celelalte datorii care-i împovărează! Şi mai au o grijă primordială: să-şi cumpere medicamentele fără de care viaţa lor, şi-aşa pusă la grele încercări, ar fi primejduită.
Cezarina Adamescu - publicist, redactor Agero-Stuttgart
