Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
1 comentariu

* Decizia urmează să fie aplicată după publicarea ei în Monitorul oficial


Persoanele cu handicap ireversibil vor fi scutite de drumul anevoios până la comisia de reevaluare periodică a dosarului în urma votului de săptămâna trecută din Camera Deputaţilor. Decizia este extrem de binevenită, întrucât persoanelor cu un grad de handicap grav le este greu să se plimbe o dată sau de două ori pe an pe la diferite instituţii să strângă teancul de acte necesare, iar apoi să fie trimise dintr-un cabinet în altul în momentul evaluării. În plus, era ceva absurd ca persoanele cu membre amputate să fie verificate anual, ca şi cum le-ar fi putut creşte piciorul sau mâna la loc. Dacă bolnavul locuieşte în mediul rural, situaţia devine şi mai complicată, în special în ceea ce priveşte transportul. Sunt zeci de persoane cu paralizie totală de la ţară care nu au avut pe cineva care să-i aducă la reexaminare şi au pierdut şi puţinii bani pe care-i primeau pentru îngrijire, pe motivul neprezentării la comisie. Procesul reevaluării persoanelor cu handicap presupunea o întreagă documentaţie obligatorie ce trebuia adăugată la dosar, după care urma prezentarea la comisia formată din medici de specialitate, asistenţi sociali, psihopedagogi.
Printre afecţiunile care provoacă handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat cu caracter permanent se numără cretinismul, amputaţiile (membru superior sau inferior), oligofrenia (forme cu imbecilitate sau idioţenie, IQ sub 33), autismul, Alzheimer, Parkinson, surdomutitate, tulburări ale vederii, sechele cu deficit motor (de tip plegic, paretic, ataxie).

Comisia de evaluare, "o abureală"

Marta Iozefina Bencze a suferit în urmă cu 24 de ani un traumatism vertebro-medular care a dus la paralizia membrelor inferioare. Încă de la 14 ani, când a fost diagnosticată, a mers timp de 6-7 ani în fiecare an la comisie până când a primit încadrarea cu caracter permanent şi nu mai trebuie să fie prezentă la reevaluare. Ultima evaluare a efectuat-o în 2010, când a fost o decizie la nivel naţional ca tuturor celor diagnosticaţi în perioada 1990-1999 să li se reanalizeze dosarele.  „Eu sunt şi pro şi contra acestei decizii adoptate. Pe de o parte e bine că periodic merge cineva la bolnavi acasă şi vede cum trăiesc. Sunt oameni de la ţară pe care nu-i vede nimeni că stau în mizerie. Pe de altă parte, comisia mi se pare o abureală. Nu te vede niciun medic aşa cum trebuie, ei pun doar nişte ştampile pe acte şi atât. Sistemul nu e deloc bine pus la punct. În plus, e şi deprimantă reevaluarea la comisie – te pun să stai la cozi infernale, te trimit în birouri diferite, iar cei mai mulţi funcţionari nu îţi răspund la întrebări. În plus, pragurile din clădirea DGAPC nici nu pot fi trecute de un scaun rulant, iar ei aşteaptă la comisie persoane cu handicap”, a spus Marta Iozefina.
Anuţa Ursachi, o bolnavă de Parkinson s-a bucurat foarte mult la aflarea veştii. "Eu am pierdut pensia pe patru luni pentru că, fiind singură, nu a avut cine să mă ducă la comisie. Noroc de o vecină care a umblat după hârtiile mele. E bine dacă certificatul rămâne permanent, eu bine nu mă mai fac", spune bătrâna. 

La DGASPC se aşteaptă publicarea legii

În ceea ce priveşte decizia adoptată de Camera Deputaţilor, Mădălina Filote, de la Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului, a spus că nu poate oferi informaţii până când nu va fi publicată în Monitorul Oficial. „Sunt anumite boli care, într-adevăr, necesită încadrare într-o categorie de handicap ireversibil. Dar în stabilirea acesteia se iau în considerare stadiul bolii şi mai multe criterii medicale. E nevoie de evaluare, deoarece  atunci se stabileşte dacă boala a regresat. De obicei, folosim reevaluărle pentru a trece din grade inferioare spre grade superioare”, a spus Mădălina Filote.

Citit 5123 ori Ultima modificare Luni, 28 Aprilie 2014 13:30

1 comentariu

  • postat de Mariuca Joi, 08 Mai 2014 12:54 188.27.93.*** Link la comentariu
    0
    1

    Este foarte interesant ce spune doamna Bencze ca medicii se deplaseaza la domiciliul bolnavilor. Am suferit de poliomielita, am ramas cu grave sechele dar in fiecare an pana in 2005 cand am plecat din Galati eu am fost chemata la comisie. N-ar fi fost poate o problema asa de mare daca nu ar fi trebuit sa urc la etaj in Policlinica de pe Primaverii si acolo sa dau de Oana celebra "asistenta" . Un om care sa se poarte mai urat cu oamenii bolnavi eu n-am intalnit. Am niste dubii ca lucrurile s-au imbunatatit.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.