* Copilul de 13 ani are dreptul la o viaţă mai bună * Tatăl său - încă de dimineaţă - duhnea a alcool * Primăria Iveşti şi preotul din sat, alături de Georgel * DGASPC Galaţi trebuie să ia o soluţie în favoarea copilului *
La Iveşti, localitate între cele mai dezvoltate din judeţul nostru, undeva peste linia ferată trăieşte - de azi pe mâine - un copil pe nume Georgel Iancu. Are 13 ani şi este elev la şcoala din comună abia în clasa a V-a, fiindcă a fost înscris mai târziu.
Când nu e la şcoală sau pe lângă preotul din comună, zilele acestui copil sunt în multă nesiguranţă, în primul rând din cauza condiţiilor precare de trai ale acestei familii monoparentale - formată din tată şi fiu. Nesiguranţa vine şi de la casa dărâmată în care supravieţuiesc cei doi.
Acoperişul nesigur al casei… părinteşti
Întâlnindu-l pe Gheorghiţă Iancu, un bărbat în vârstă de 46 de ani care, încă de dimineaţă (de pe la 9,30) duhnea de aburii alcoolului, nici nu ne mai miră de ce casa stă gata să cadă! De ce fosta soţie l-a părăsit, luându-şi cu ea ceilalţi doi copii şi recăsătorindu-se undeva în judeţul Vaslui, unde mai are alţi trei copii. Păcat de Georgel care, în ciuda condiţiilor vitrege, la şcoală este un copil cu rezultate bune.
Acasă la Gheorghiţă Iancu totul este în paragină (foto 2). O casă dărăpănată, cu pereţii de pe latura de nord lipsă, cu ţoale atârnate în loc de uşi, cu o mizerie de nedescris.
În ziua documentării noastre, însoţiţi de domnul Adrian Barbu, de la Primăria Iveşti, am încercat să vorbim şi cu Georgel Iancu, copilul despre care aflasem că trăieşte pe lângă părintele Ionel Vasile. Însă Georgel nu era acasă şi nici în noaptea de dinainte nu dormise sub acoperişul nesigur al casei… părinteşti.
Tatăl său, instabil emoţional - se înţelege, din cauze bahice - ba se plângea că nu ştie unde-i este fiul, ba că cel mic, încă minor, nu-l ajută să sape via!... Săraca vie, nesăpată şi neîngrijită de ani buni, nici nu se mai vedea din pârloagă.
Am dat să intrăm şi în camera unde locuiesc Gheorghiţă şi feciorul său, însă un miros greu, de cocină, ne-a oprit în faţa preşului care îndeplinea rol de… uşă! Pereţi în stadiul de bordei; varul acoperit de fum nu se mai vedea. Nu am încercat să le desluşim pe toate cele din casă că am fi căzut sub povara grea a mirosului…
Pe drum înspre Primăria din sat ne-am întâlnit cu doamna Vasilica State, asistent social al Primăriei Iveşti, însoţită de Georgel Iancu… „Acest copil are o situaţie nu tocmai adecvată, ne-a spus doamna State. Suntem în cursul unei anchete sociale pentru a găsi o formă de protecţie, dar întâmpinăm greutăţi cu tatăl lui…”
Nobleţea sufletească a unui copil
Am discutat şi cu Georgel, singurul dintre toţi care nu-şi plânge viaţa. Copilul nu-i găseşte nici un cusur tatălui său. Nobleţea sa sufletească frapează, mai ales în contrast cu lipsa de responsabilitate a tatălui său.
Deşi este minor, acest copil ni s-a părut matur în gândire, în comparaţie cu „statura” plângăreaţă a tatălui său. Nici o clipă, Georgel nu s-a plâns că tatăl său este rău… Abia la insistenţele noastre, copilul a recunoscut că rana de la tâmplă, de deasupra ochiului, i-a făcut-o propriul părinte. Cum s-a întâmplat?…
„Mi-a dat cu borcanul în cap”
„Într-o zi, tata mi-a cerut să-i dau borcanul cu smântână şi eu i l-am dat pe cel cu brânză. Fiind nemulţumit şi cam ameţit, mi-a dat cu borcanul în cap…”
Din fericire, rana nu i-a afectat vederea, însă e clar că Georgel Iancu - deşi nu se plânge - a învăţat de atunci să-l ocolească pe tatăl său când acesta devine confuz… Copilul merge la biserică, se roagă la Dumnezeu şi la sfinţi şi se face de ajutor preotului din comună.
Oamenii ne-au spus că, uneori, Georgel iese cu bocceluţa de rufe spălate de la doamna preoteasă Iuliana, care la rându-i are patru copiii. Adeseori merge acasă şi cu câte un pachet de alimente…
„Sunt şi alţi localnici care îl sprijină şi îl compătimesc pe Georgel, ne-a spus doamna Vasilica State. Noi am declanşat o anchetă, am înaintat-o Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Galaţi, solicitând plasamentul lui George Iancu la o altă familie din sat. Sperăm că vom obţine acordul, pentru că Georgel vrea să fie în apropierea tatălui său”, şi-a exprimat speranţa asistentul social al Primăriei Iveşti.
„Va avea întâietate interesul major al copilului”, spune şefa DGASPC Galaţi, Manon Cristoloveanu
„De aproximativ două săptămâni, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Galaţi poartă corespondenţă cu Primăria Iveşti, în ideea de a o şansă acestui copil, ne-a spus doamna Manon Cristoloveanu, director general al DGASPC Galaţi. În câteva zile, propunerea Primăriei Iveşti va intra în discuţie la Comisia pentru Protecţia Copilului, dar e posibil ca soluţia să întârzie puţin pentru că trebuie să o găsim pe mamă, care este recăsătorită în judeţul Vaslui. Trebuie să vorbim şi cu tatăl minorului. Oricum, va prevala interesul major al copilului…”
Ştim că deja există o familie din Iveşti care doreşte să-l ia în plasament pe Georgel Iancu, copilul cu copilăria furată. Sperăm ca instituţiile abilitate să găsească o soluţie în acest caz; dacă se impune, chiar măsuri pentru părinţii iresponsabili.
De fapt, iresponsabilitatea unor părinţi este o altă „temă” de maximă actualitate la noi, la români, care comportă o altă discuţie… Până atunci, sperăm ca Georgel Iancu să poată învăţa într-un mediu mai curat, mai luminos şi mai sigur. Vom reveni.
