La sfatul anual al membrilor Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Galaţi au fost puse în dezbatere şi unele chestiuni ce pot fi considerate, cel puţin pentru acest moment, vitale. Multe dintre acestea au fost abordate şi de către dr.ing. Neculai Şelaru, preşedintele executiv al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (A.G.V.P.S.) din România. Una din problemele importante cu care se confruntă în acest moment organizaţiile (tradiţionale) afiliate este „clarificarea condiţiilor în care se va pescui în viitor”.
„Aşa cum s-a întâmplat în trecut cu aşa-numita «Lege a lui Fluture» graţie căreia vânătorii străini intrau în concurenţă cu cei români de pe poziţii de egalitate la adjudecarea fondurilor de vânătoare, aprecia Neculai Şelaru, aşa se întâmplă acum cu pescuitul şi cu fondurile de pescuit. Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură (ANPA) face o concurenţă incorectă, încercând să rupă în două organizaţiile tradiţionale de vânători şi pescari sportivi - care şi-au dovedit în timp viabilitatea – să-i separe pe vânători de pescari; punând pe picior de egalitate cu asociaţiile tradiţionale mai nou-apărutele organizaţii de apartament. Acestor asociaţii li se dă nejustificat apa la moară, dar, probabil, în cele din urmă, vor dispărea aşa cum au apărut. Asta, evident, după ce vom reuşi să impunem o lege adevărată”.
La mezat, că e ceva de adjudecat!
Începând din 2010 - o spunem în primul rând pentru cei care nu ştiu încă - va reîncepe bătălia pentru fondurile de vânătoare întrucât, în 2010, expiră contractele încheiate în urmă cu zece ani.
În prezent, după cum confirma în faţa vânătorilor sportivi gălăţeni Neculai Şelaru, se fac presiuni pentru modificarea legilor care guvernează vânătoarea în România. Legea 407/2006, legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, modificată şi îmbunătăţită de trei ori în ultimii doi ani, e o lege relativ bună la care şi noi am contribuit efectiv.
Cu toate acestea, în prezent, ca şi acum zece ani de zile, când ministrul mediului era Romică Tomescu, se încearcă şi se fac presiuni de tot felul ca să se modifice legislaţia cinegetică în aşa fel încât asociaţiile tradiţionale, care au gospodărit şi gestionat durabil fondurile de vânătoare până acum să-şi piardă dreptul de preemţiune la proxima etapă de recontractare.
Pur şi simplu se încearcă acreditarea ideii că toate cele 2.200 de fonduri de vânătoare din România să fie scoase fără nicio justificare la mezat, ignorându-se drepturile celor care le-au gospodărit până acum. „Dar se vor lovi, ca şi altădată, de opoziţia noastră, a fost răspunsul lui Neculai Şelaru.
Domnia sa a mai sugerat că, în orice condiţii, consiliul de conducere al A.J.V.P.S. Galaţi trebuie să nu omită nici un moment, atunci când se ia o decizie privind cotizaţiile anuale la pescuit sportiv, ca să funcţioneze cât de cât principiul reciprocităţii măcar în relaţie cu asociaţiile din proxima vecinătate. Asta, evident, în ideea că unitatea, coeziunea, dau forţă la o adică.
Aşadar, nimic nou nici sub soarele vânătorilor şi pescarilor sportivi din România. Cel puţin soarta fondurilor de vânătoare, a vânatului încăpuse pe mâini bune, dovadă fiind că acestea au fost gestionate – în toate sensurile – durabil. Şi ce dacă? Dacă, de exemplu, s-au distrus, s-au prăduit şi vândut pădurile, ca şi multe altele, de ce să nu se termine şi cu vânatul care, nu-i aşa, e tot o marfă?
