Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
1 comentariu

Dis-de-dimineaţă îmi clipoceşte messengerul şi mă trage de mâneca ochiului, nedeschis încă. Luminiţa albastră îmi ridică genele şi nu mă lasă să mă întorc pe partea dreaptă. DCP-ul îmi propune să scriu, mă îndeamnă la un dezmăţ civic în faţa gălăţenilor mei din rândul cărora am plecat de mai bine de 15 ani, mă provoacă să arunc fraze întru penetrarea capei groase de lehamite ce a cuprins urbea. Vrea să dau cu virgula în toate părţile şi să sap în creierul altora cu verbul. Nu ştiu ce să zic, nu ştiu ce-o să iasă, dar sunt convins că nu-mi va face cinste cu cafeaua promisă dacă voi călări lanurile cu bălării din prima zi.

Amice, hai să stabilim încă de pe acum despre ce ai dori să scriu. Sunt la distanţă, văd panoramic şi îmi permit luxul de a nu fi partizan politic, sunt rece în a desţeleni pe unul şi pe altul cu nume şi prenume. Băieţii ăştia sunt prea mici pentru cei care i-au votat, nu-i merită, şi fac lucrurile mult prea prost şi de prea mulţi ani de zile pentru a le acorda un interes major. Mai mult, sunt mereu aceiaşi, aceleaşi mecle anoste din cârpă moale, ce dansează fals şi şchiop pe valsul încrederii gălăţenilor. Despre ei? Despre gropi? Despre şpăgile din instituţii, vrei să scriem iar despre mârlanul fundamental ce populează doct funcţiile de decizie? Sau poate vrei să ne-aruncăm cu briciul în barba tuturor, stropind cu sânge pereţii răbdării noastre? Aş vrea să stau pe-o bancă şi să-mi ningă flori de tei pe cap, să nu-mi feresc picioarele de câinii hămesiţi de foame, mi-aş dori să intru fără strângere de inimă în orice magazin fără teama de a întâlni cocalarul de serviciu, gata la orice oră să-mi îndrepte conduita. Visez o promenadă prin cartiere fără tone de cabluri suspendate, fără bizoni în şlapi ce scuipă coji din gură şi trag smeriţi cu deştu' cruci din cap până-n buric, aş mai avea nevoie de muzică-n surdină atunci când beau cafeaua la terasă şi de patroni fără lănţug la gât.

Cum facem, amice DCP? Scriem aşa, croim pe linia asta? Mă primeşte ”Viaţa liberă” slobod şi fără prea multe păcate? Pentru că eu, căpşunarul, îmi fac timp pentru ai mei cu dragă inimă. Şi nu sunt aere. Deşi unii, mai sărăcuţi la minte, ar putea cădea-n ispita etichetei. E doar o poftă de-a mai pune litere în frază şi o invitaţie la care răspund cu drag. paulgabor.com

Invitaţie la atitudine


Cotidianul "Viaţa liberă" va găzdui, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Vrem să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus. Drept urmare, toţi cei care vor să se implice şi consideră că pot ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului sunt aşteptaţi cu texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Citit 1567 ori Ultima modificare Miercuri, 03 Februarie 2016 00:12

1 comentariu

  • postat de dezamagita Vineri, 05 Februarie 2016 19:36 5.13.154.*** Link la comentariu
    0
    0

    Felicitari! Dar vedeti d-voastra ca nu toti cei ce sunt posesori ai unei carti de identitate si au drept de vot, stiu si in ce tara traiesc, care sunt culorile steagului tarii, cate zile are o saptamana.Ce sa mai spunem de optiunea logica privind votul dat unei persoane care candideaza "sa-i apere interesele"? Si totusi acestia inclina balanta.De aceea suntem astazi o tara in care coruptia e la rang de regina si dreptatea cetateanului aproape inexistenta.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.