Paştele este vestea Învierii, a victoriei vieţii asupra morţii: Cristos care moare răstignit pe cruce, învie şi este Domn al vieţii. A primi şi a trăi acest mesaj al credinţei ne face capabili să schimbăm concret istoria noastră, pornind din interiorul fiinţei noastre, transformând truda şi suferinţa de fiecare zi în bucurie, durerea în speranţă.
Paştele ne spune că Isus Cristos a învins răul şi moartea: «Moartea şi viaţa s-au înfruntat într-un mod minunat. Stăpânul vieţii a fost mort, dar acum este viu şi trăieşte» (Secvenţa Pascală). Moartea a fost învinsă; a învins viaţa. Acesta este mesajul bucuriei şi al speranţei sărbătorii Paştelui. Aceasta este vestea, pe care apostolii şi primii creştini au proclamat-o: „Isus Cristos, cel care a fost răstignit şi a murit, a înviat!” Aceasta este declaraţia solemnă a lui Petru, pe care o găsim de mai multe ori în Cartea Faptele Apostolilor: «Noi suntem martori la tot cea a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi a îngăduit să se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi...» (Fap 10, 39-43).
Preaiubiţilor,
Şi noi, datorită Botezului şi Euharistei, precum şi a celorlalte Sacramente, suntem părtaşi la viaţa lui Cristos Cel Înviat, şi purtăm în fiinţa noastră sămânţa veşniciei. Datorită învierii lui Cristos, viaţa noastră este deja „viaţa veşnică”. Din moment ce Cristos a înviat, viaţa noastră nu mai este sub stăpânirea unui destin orb, dar este în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, care ne iubeşte şi care şi-a arătat iubirea sa faţă de noi în Fiul său mort şi înviat, căci spune Sf. Ioan Evanghelistul: «Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (In 3,16).
Preaiubiţilor,
Dumnezeu conduce istoria omenirii spre mai bine, spre desăvârşirea ei, nu spre mai rău. Din moment ce Cristos a înviat, viaţa şi moartea, suferinţa şi încercarea, boala şi nenorocirile nu sunt ultimul cuvânt al istoriei, dar sunt piatra de încercare după care există o împlinire transcendentală a persoanelor şi a lumii. Din moment ce Cristos a înviat, nici unul dintre angajamentele noastre oneste nu sunt destinate falimentului; ele au un sens chiar şi atunci când ar putea avea gustul amar al înfrângerii; binele pe care îl săvârşim este asemenea unei seminţe pe care o aruncăm în „câmpul” lumii: mai devreme sau mai târziu va aduce rod. Din moment ce Cristos a învins moartea, pacea este posibilă, diversitatea poate deveni o bogăţie, durerea poate deveni răscumpărătoare.
În această Sfântă Zi a Paştelui, aş dori ca fiecare dintre voi să aibă curajul să se apropie de mormântul gol, şi să caute ca din întâlnirea cu Cristos Cel Înviat să găsească forţa de a-şi deschide inima speranţei spre mai bine.
Împreună cu toţi Părinţii colaboratori din Parohia noastră, vă dorim multe haruri de la Dumnezeu, urându-vă din inimă un Paşte Binecuvântat! Cristos a înviat, aleluia!
Preot Paroh,
Pr. Dr. Cristian Blăjuţ
