Anual, Primăria municipiului Galați închiriază 80 de toalete ecologice, pentru a asigura nevoile locuitorilor. Contractul este câştigat în fiecare an, din 2009 încoace, de firma SC Envirotech SRL din Constanţa. Sumele plătite de municipalitate pentru "vidanjarea, înlocuirea substanţei active, spălarea interiorului cu jet de apă sub presiune, ştergerea interiorului cabinei şi completarea cu hârtie igienică şi odorizarea" au variat între 127.000 lei şi 475.000 lei. Contractele vor ridica mereu semne de întrebare şi vor suscita atenţia publică, dar nu acest lucru doresc să-l aduc în prim-plan.
Nu cred că achiziţia acestor toalete ar fi soluţia optimă pentru un oraş al secolului XXI. În primul rând, nu am înţeles niciodată de ce se numesc “ecologice”. Ecologic este un adjectiv care se atribuie lucrurilor care au un impact redus asupra mediului, ori în cazul toaletelor publice actuale putem vorbi despre orice, mai puţin despre impact redus.
Nu voi vorbi despre educaţia precară a utilizatorilor acestor cabine de plastic, deşi este un factor major în modul în care funcţionăm şi relaţionăm cu restul comunităţii. Toaletele ecologice sunt doar nişte cuşti din material plastic, fără sursă curentă de apă pentru a te spală înainte şi după utilizare, şi care realmente funcţionează ca un depozit (container) de materii fecale şi urină. Nu sunt ermetizate şi impactul direct cu bolile (E.coli, stafilococi, enterococi, virusul răcelii, virusul hepatitei A etc.) nu poate fi evitat sub nicio formă.
Dacă am fi trăit într-o societate normală, toaletele publice vechi (construite înainte de 1989 şi conectate la canalizare) ar fi existat în continuare şi chiar s-ar fi construit mai multe, adaptate nevoilor. S-a preferat, însă, în ultimii 26 de ani, ca pe spaţiile publice să fie eliberate autorizaţii de construcţie pentru garaje şi magazii pentru murături, dar nu pentru toalete. Modelul nu este unul original, este folosit în toată ţara. De la Constanţa la Oradea, România e plină de toalete ecologice, care împrăştie netulburate mirosuri pestilenţiale şi boli. Ca anesteziaţi, 19 milioane de români trec zilnic pe lângă ele şi nu spun nimic. Deja este normal.
Julie L. Horan scrie în cartea “O istorie socială a toaletelor” că în Mesopotamia (Habuba Kabir), în anul 3.300 î.e.n., se foloseau ţevi pentru ape reziduale. Civilizaţia umană, în sine, nu ar fi avut acelaşi curs dacă oamenii nu ar fi conştientizat că proximitatea fecalelor şi a urinei reprezintă pericole mortale. Conform acţiunilor din ultimii ani, însă, este evident că boala şi moartea nu mai reprezintă o ameninţare pentru autorităţi.
Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
